Sfântul Gheorghe (Sângiorzul) marchează începutul anului pastoral și „deschiderea” timpului frumos. Alături de Sfântul Dumitru, acesta deține cheile vremii, gestionând succesiunea anotimpurilor.
- 23 aprilie- Sfântul Gheorghe în tradiția populară
- Cheile timpului: Dualitatea dintre Sfântul Gheorghe și Sfântul Dumitru
- Ritualuri pentru rod și protecția vitelor
- Credințe populare: Comori, ursită și sănătate
- Tradiții de Sfântul Gheorghe
- Obiceiuri pentru fete și dragoste
- Ritualuri de protecție
- Superstiții de Sfântul Gheorghe
23 aprilie- Sfântul Gheorghe în tradiția populară
Românii de pretutindeni îl sărbătoresc, pe 23 aprilie, pe Sfântul Gheorghe (denumire în Oltenia, Muntenia, Moldova) sau Sângiorzul (nume al sărbătorii în Transilvania și în Banat), zi de prag menită să revitalizeze, să ocrotească și să stimuleze rodul pământului și forța de muncă a țăranilor.
”În spațiul geografic românesc, Sfântul Gheorghe a fost anticipat încă din antichitate de o divinitate agro-pastorală autohtonă. Între cele două divinități poate fi identificată o asemănare de semnificație: Cavalerul Trac sau Cavalerul Danubian era considerat stăpânitorul rodirilor, semănăturilor, manei câmpiilor, vitelor mulgătoare și păsărilor”, spune Dr. Roxana Deca, muzeograf la Muzeul Olteniei din Craiova.
Sfântul Gheorghe este patronul țăranilor (etimologic provine din subst. gr. Georgos = țăran, fermier) purtând armura de Cavaler al lui Dumnezeu. În acatistul său, acesta este numit drept:
„Plugar al cinstirii de Dumnezeu, dezrădăcinător necinstirii, toată înșelăciunea idolilor din rădăcină smulgând-o, semănătorul copacilor dreptei credințe, tăietorul neghinelor înșelăciunii, smulgător al spinilor idolilor, semănător al holdei credinței, aducător lui Hristos de pomi cu frumoase roade, purtător de grijă al rodurilor slujirii Treimii, tăietor al rădăcinilor credințelor păgâne.”
Reprezentarea sa ca luptător pe cal alb, omorând un balaur, este subiectul predilect al icoanelor. Totuși, pe pereții mânăstirilor, apare ca un soldat tânăr, frumos, fără barbă, fiind plasat în vecinătatea scenei lui Hristos Judecător.
Cheile timpului: Dualitatea dintre Sfântul Gheorghe și Sfântul Dumitru
În legendele populare românești îi sunt preamărite însușirile de purtător de biruință împotriva Necuratului. Există credința că Dumnezeu decide celebrarea Sfântului Gheorghe la 23 aprilie, la „capul primăverii”, iar pe a Sfântului Dumitru la sfârșitul toamnei.
Ambii sfinți dețin cheile vremii:
- Când se aude orăcăitul broaștelor, Sfântul Gheorghe ia cheile de la Sfântul Dumitru și închide iarna, deschizând primăvara.
- Toamna, după plecarea păsărilor călătoare, Sfântul Dumitru preia cheile pentru a deschide iarna.
Ritualuri pentru rod și protecția vitelor
La Sfântul Gheorghe avea loc „oprirea câmpului”, adică restricționarea circulației libere a animalelor pentru a proteja semănăturile.
„Împrooratul” și puterea ramurilor verzi
Tot în această zi se consuma și „împrooratul”, adunându-se crengi verzi și arcuindu-se în formă de cerc la stâlpii casei sau grajduri.
În Oltenia, creanga înverzită era privită ca un substitut al divinității. Flăcăii împodobeau, în satele din sudul Doljului, căruțele cu ramuri și mergeau la câmp pentru o horă rituală peste grâul verde.
- În ajunul sărbătorii, în Goicea, se purtau pe cap coronițe de ramuri verzi. Oamenii se urcau în căruțe împodobite cu salcie și, însoțiți de lăutari, mergeau la câmp. La „capul locului” se juca o horă rituală, după care se trecea cu căruțele peste grâul verde.
- Țăranii din Bodești și Benești – jud. Vâlcea își împroorau vitele și le treceau apoi, în noaptea dinspre Sfântul Gheorghe, prin țarinile înrourate.
- În Vâlcea și Mehedinți, ramura verde constituie și un remediu de îndepărtare a vrăjilor: „femeile aduc jugastru și salcie, de pun în poartă, la stâlpul casei și la găleata laptelui; în ziua de Sfântul Gheorghe se pune fag verde la poartă și la casă”.
Focul viu și Mânecătoarea
O secvență însemnată era aprinderea focului viu de către feciori necăsătoriți. Noaptea din ajun este cunoscută ca Mânecătoare, momentul când spirite malefice (strigoaicele) circulă pentru a fura mana vitelor sau norocul tinerilor.
”Acestea erau izgonite prin zgomote puternice de bucium și fluiere”, spune dr. Roxana Deca.
La Balș – jud. Olt, femeile încingeau gălețile în care mulgeau laptele de la vite cu salcie verde, la care adăugau un ”tei de la mătură și o para de argint cu fir roșu.”
Credințe populare: Comori, ursită și sănătate
Pentru protejarea vitelor de boli și sporirea manei, în Oltenia s-a practicat frecvent datina ”răsucitului” acilor care fătau pentru prima dată. Numele acestui obicei vine de la schimbul de replici dintre doi copii, băiat și fată, care țin, de o parte și de alta, o azimă rotundă, prin care se mulge vaca. Băiatul rostește cuvântul „cucu”, iar fata răspunde „răscucu.”
” Uneori, în dimineața Sfântului Gheorghe, animalele sunt trecute printr-un cerc de ramuri verzi sau pe deasupra cercului. După mulgerea animalelor prin cerc, însemn solar, el se fixează în poartă”, ne spune muzeograful Roxana Deca.
De asemenea, noaptea de Sfântul Gheorghe este considerată propice pentru „jocul comorilor”. Se crede că cei buni în fața lui Dumnezeu le pot descoperi acum. Totodată, fetele foloseau busuiocul sau mergeau la horă („govie”) pentru a-și afla ursitul.
Alte practici de sănătate includ:
- Cântăritul ritual: Oamenii se cântăreau pentru a fi sănătoși tot anul.
- Urzicatul: Femeile atingeau membrii familiei cu urzici pentru hărnicie.
- Moșii de Sfântul Gheorghe: Se împart oale de ceramică cu lapte și colaci pentru sufletele celor adormiți.
Tradiții de Sfântul Gheorghe
Interdicția de a dormi
De Sfântul Gheorghe, nimeni nu avea voie să doarmă. Se credea că acela care nu respectă datina va fi somnoros tot anul.
„Unsoarea oilor” și protecția animalelor
În această zi se prepara „unsoarea oilor”, un medicament obținut din plante și grăsimi animale, aplicat pe ugerul oilor pentru a le apăra de boli pe tot parcursul verii, potrivit radiooltenia.ro
Obiceiuri pentru fete și dragoste
Culesul plantelor magice
Dis-de-dimineață, înainte de a se scutura roua, fetele mergeau în pădure pentru a culege mătrăgună și năvalnic. Plantele erau păstrate în pod sau sub streașină pentru a aduce pețitori bogați.
Obiceiul avea o puternică încărcătură ritualică:
- fetele luau o traistă și un colac descântat
- jucau un dans cu semnificații magice
- stropeau locul cu vin
- reveneau acasă purtând un steag numit „struț”
Semănatul usturoiului
Fetele semănau usturoi în această zi și îl păstrau până anul următor. Se credea că, mâncând usturoiul, vor avea noroc în dragoste și se vor căsători curând.
Ritualuri pentru aflarea ursitului
În ajunul zilei de 23 aprilie, fetele priveau într-o cofă cu apă pentru a-și vedea ursitul. În dimineața zilei de Sfântul Gheorghe, puneau în mijlocul drumului brazde verzi cu coronițe, pentru a observa cine le calcă.
Ritualuri de protecție
Brazdele verzi și ramurile de salcie
În ajunul sărbătorii, oamenii pregăteau brazde verzi împodobite cu ramuri înmugurite de salcie și flori galbene. Acestea erau puse la:
- porți
- ferestre
- uși
- grajduri
- grădini
- cimitire
Se credea că acestea protejează împotriva forțelor malefice și a strigoilor.
Protecția casei și animalelor
Creștinii pun la porți crenguțe de fag, leuștean și iarbă verde. Acestea erau considerate protecție împotriva farmecelor și bolilor.
Superstiții de Sfântul Gheorghe
Focurile ritualice
Pentru protecția familiei, oamenii treceau prin fumul și flăcările unui foc aprins, iar casele și animalele erau afumate cu tămâie.
Comorile pământului
Tradiția populară spune că de Sfântul Gheorghe ard comorile pământului și pot fi văzute doar în această zi. Cei care le caută nu trebuie să vorbească.
Pomeni și tradiții
De Sfântul Gheorghe, este bine să se dea de pomană:
- lapte
- brânză
- caș
În unele sate se păstrează obiceiul împodobirii porților cu ramuri de salcie și flori galbene.
Citește și: 79 de ani de la Decretul Regal: Filarmonica Oltenia Craiova, o istorie a vocației
