Atitudine sfidătoare la adresa bolnavilor din partea personalului de la Unitatea de Primire Urgenţe a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova. Ieri, ca în fiecare zi, de altfel, zeci de pacienti au asteptat ore întregi pentru a fi consultaţi. Sătui de cât au stat pe holul de la UPU, dar şi de nepăsarea celor în halate albe, câţiva dintre pacienţi au început să vocifereze. Persoana care se află la ghişeul de primire încearcă să-i explice unuia dintre pacienţii revoltaţi motivul pentru care au trecut aproape două ore şi nu a fost consultat: “Sunteţi prea mulţi! Sunt prea mulţi pacienţi, de asta durează atât”. După o criză de stomac, un pacient ajunge pe mâna medicilor. La Unitatea de Primire Urgenţe află, însă, că, deşi are nevoie de o colonoscopie, procedura nu se face în unitatea cu pricina.
Ieri, încă de la primele ore, Unitatea de Primiri Urgenţe era plină. O bătrână a cerut în repetate rânduri să o consulte cineva, însă strigătul i-a fost auzit după câteva ore, când i-a venit rândul. Bătrâna căzuse pe gheaţă şi a fost diagnosticată cu traumatism toracic. După consult, doctorii au trimis-o acasă, nu înainte de a-i da leacul pentru boală: “Algocalmin, trei pe zi, timp de şapte zile”.
“Am căzut pe gheaţă şi venii de la Sadova, mă aduse fata că m-au trimis de la Circă de acolo. Au zis că aici, la Craiova, au mai multe aparate. Stau pe aici de azi dimineaţa. Mă controlă doctoru şi zise să mă duc acasă că imi revin, să stau liniştită, să nu fac efort. Îmi dădu reţeta asta şi mă trimise acasă. Îmi dădu algocalmin. Dacă ştiam, nu mai veneam, că algocalmin aveau şi la farmacia din sat. Să vii şi să stai aici ca ultimul om, să te rogi de ei să te bage în seamă, nu doresc nici la duşmanii duşmanilor mei.
Eu mă gândii că îmi fac un ecograf, să mă fi pus la raze să vadă ce am că nu pot să mă mişc de dureri. De la Sadova am şi o trimitere de internare, venii cu plasa pregătită, credeam că îmi fac internarea şi ei îmi dădură algocalmin. Murim cu zile în spitale, nu ne bagă nimeni în seamă. Mai rău mă îmbolnăvesc când ajung aici”, a spus o femeie care venise la UPU.
Nu puţini sunt cei care se plâng de atitudinea personalului de la UPU. Ba, mai mult, numeroşi pacienţi spun că preferă să plătească consultaţia şi să mergă la un cabinet particular, decât să suporte umilinţa din spitalele de stat. În domeniul privat lucrurile sunt uşor diferite, timpul de aşteptare este mult mai scurt, iar condiţiile şi atitudinea medicilor sunt incomparabile.
“Pe şase, de Bobotează, când să ies pe poartă, nişte copii făcuseră alunecuş în faţa porţii, am vrut să mă feresc de ei, am alunecat şi am căzut pe spate. De ce nu mă puseră la raze? Mi-oi fi rupt vreo coastă că nu mai pot de dureri. Acum, fata zice că vrea să mă ducă la Dăbuleni, la un particular, să mă pună la aparate doctorii, să vadă ce am acolo că ăştia nu îmi făcură nimic. Am mai fost odată aici, eu ziceam că mă doare stomacu, ei îmi dădeau tratament de inimă. Când m-am dus la farmacie m-a întrebat farmacista: “Păi, mata eşti de inimă, că nu te ştiu cu inima?”. M-a trimis înapoi că a zis că poate tratamentul e pentru altcineva şi o fi greşit reţeta. Fac încurcături, pleci mai bolnav decât intri”, a mai spus femeia.
