„Mă gândesc cu groază unde-am ajuns cu „democrația originală”: – am ajuns să avem mai mulți generali decât soldați, mai mulți angajați la stat decât în „câmpul muncii reale”, mai mulți „speciali” decât normali, o putere în stat (justiția) care le-a subordonat pe celelalte, înscriindu-se în partid(e), mai mulți „politicieni”, inclusiv femeile de serviciu de la stat, decât votanți, mai multe legi strâmbe și mai mulți legiuitori decât oriunde, mai mulți bandiți, javre și lichele – etc, etc. Ca la noi la nimeni, în săraca țară bogată!” – M.M.
Multă lume a auzit de Mița Biciclista, Zaraza sau Mariana ,,Cur de Fier”. Ele au existat în carne și oase, erau frumoase și „sexy” și-au fost curtate și făcute „celebre” de oameni și întâmplări mari din istorie (regii Leopold și Ferdinand, ziaristul Ranetti a botezat-o Mița Biciclista, Cristian Vasile a făcut-o celebră pe Zaraza, femeia senzuală, cu părul lung și negru și cu buze cărnoase. Mariana „Cur de Fier” a fost o figură importantă la marea Revoluție din `89, atunci când a venit la balconul unui C. J. și a zbierat în gura mare că s-a dat „liber” la sex. Și cine n-a auzit de „Crucea de Piatră”? Elite!? Realități ale Istoriei!
Nicolae Vodă Mavrocordat, primul domn fanariot al Moldovei, urcat pe tron la 1710, a găsit revoltătoare moravurile uşoare de care dădeau dovadă „băştinaşii” şi a decis să închidă în beciurile Mitropoliei zeci de femei învinuite de „curvie mărturisită”. El a fost intrigat mai ales de faptul că tinerele erau folosite de anumiţi interesaţi pentru a-şi burduşi cât mai mult şi cât mai repede pungile cu galbeni, fără să ţină cont că metodele lor de înavuţire rapidă duceau, printre altele, la o degradare a moravurilor şi la generalizarea depravării. Însă Istoria se repetă.
Legalizarea prostituției, un flagel propriu economiei de piață, variază de la o țară la alta, ilegală în țări Nord-estice (inclusiv România) și legală în restul. Însă legalizarea ei nu a condus, așa cum se credea, la reducerea prostituției ilegale.
Dar legitimează violența și abuzurile asupra femeilor, iar traficul de persoane le înjosește. Este forma cea mai clară a exploatării unei ființe umane în condițiile economiei de piață, incompatibilă cu progresul social clamat politic. Realitatea politică, economică și socială începe să ne diversifice modul de a muri – din foame și sărăcie, din răzbunări mafiote, din trafic de carne vie, de organe sau de copii (vânduți fiind, li se omoară ființa), din droguri, din lipsa de asistență medicală și medicamente, din accidente, din altele.
În România se naște din ce în ce mai puțin, se trăiește, din ce în ce mai greu și mai puțin, se moare, din ce în ce mai mult și mai divers, și nimănui nu-i pasă.
„Despre venirea iernii? Dar ce credeţi, că zicem poezii de Alecsandri cu ăla acolo? Nu. Haideţi, fiţi serioşi, Fiind conservator (parcă era liberal), eu ştiu că la iarnă o să fie frig, dar din asta nu a murit nimeni”, spunea un A. Ba au murit (mulți) și înc-or să mai moară, domnule, chiar nu știi? Mița Biciclista, Zaraza sau Mariana „Cur de Fier” au devenit membre de partid(e) în timp ce un sfert din popor, de la țară sau oraș, cu carte sau fără, și-a luat lumea-n cap.
Se repetă Istoria (uneori se repetă, da) și reînvie fascismul în România? În epoca interbelică, într-o Românie în care se murea de pelagră la sate, dar la orașe o pătură subțire o ducea regește, a apărut mișcarea legionară. Acum spectrul politic are, se vede clar, aspect de „mișcare legionară”, „băştinaşii” practică o „curvie marturisită”. Se merge spre instaurarea unei „ordini paralele”, a unui „stat paralel” și, prin forța legilor prea strâmbe și a unei justiții la fel de strâmbe, puterea aparține acum celor care, prin jaf legalizat, ajung bogați, legalizându-se clar ruptura bogați și săraci, avem, pe față, cum se zice, cetățeni inferiori, care pot fi lăsati „legal” să moară, dreptul la libera exprimare va fi limitat, oamenii vor fi rentabili sau morți. Toate partidele, că toate au fost și sunt la putere, legalizează, încet-încet, fascismul de partid în România prin desființarea opoziției și a Statului Român de Drept, ca reprezentant al poporului român din și de peste granițele țării, dar, mai ales, prin înscrierea în partid(e) a justiției și a „structurilor”, vorba unui președinte.
Cu noi se-ntâmplă ceva de vreme ce, în pline crize mondiale și române, cu războaie peste tot, la graniță și româno-român, cineva a crezut că e momentul să dăm jos statui și să ștergem (de pe străzi sau școli) nume de mari poeți – Octavian Goga și Adrian Păunescu, deocamdată. Într-o adunare generală a Uniunii scriitorilor, Nichita Stănescu cuvânta: „noi nu suntem de acord cu…, noi nu vrem ca…, noi ne opunem la… e întrerupt cu întrebarea: care noi, domnu Nichita Stănescu?, și Nichita răspunde prompt, cu un plural al majestății teribil: Noi, Nichita Stănescu. Așa că zic și eu: care NOI? Noi, Poporul român!
Petre Țuțea:
Legionarismul era în înseși ideile epocii, dar legionarismul nu putea să iasă câștigător deoarece avea la bază o eroare – naționalismul absolut, care este impracticabil. De la excesul de naționalism li s-a tras sfârșitul legionarilor.
La comuniști, dacă nu ești cu ei – sau nu mai ești cu ei – înseamnă că ești legionar. De ce acest „sindrom legionar” la bolșevici mă întrebați? Fiindcă legionarii sunt singurii români care n-au avut în dicționar la litera G cuvântul glumă și când îi prindea pe comuniști era vai de cozonacul lor. Dar de fapt, nici comuniștii nu știu de glumă; ăsta-i punctul lor comun cu legionarii.
Nu se poate spune că mișcarea legionară n-a fost puternică! N-a avut rezultate pozitive fiindcă extremismele sunt greu suportabile. Nici fascismul italian n-a durat, nici național-socialismul german n-a durat și erau similare cu mișcarea legionară. Deosebirea dintre ele este aspectul religios al mișcării legionare.
Nici fascismul și nici național-socialismul n-aveau caracter religios. Hitler era cu mituri germanice, Mussolini era ateu. Într-o întrunire, se spune, Mussolini s-a uitat la ceas și a zis: Îi dau ultimatum lui Dumnezeu ca în câteva minute să mă trăsnească, dacă există! Și apoi s-a uitat la ceas. Au trecut minutele și a demonstrat că Dumnezeu nu există.
