România se menține în topul crescătorilor de ovine din Uniunea Europeană, deținând un șeptel impresionant de peste 12 milioane de capete. Deși producția națională depășește cu 20% necesarul de consum, sectorul rămâne puternic dependent de exportul animalelor vii. Această situație ridică semne de întrebare privind competitivitatea pe termen lung a oieritului autohton, într-o piață marcată de restricții sanitare și schimbări climatice.
Paradoxul unei producții excendentare
Cu un efectiv de ovine și caprine ce a ajuns la 12,23 milioane de capete la finalul anului 2025, România ocupă locul al doilea în UE, după Spania, arată o analiză NewsEdge.ro. Paradoxul constă în faptul că, deși producem mai mult decât consumăm, carnea de oaie ocupă un loc modest în dieta zilnică a românilor. Consumul rămâne blocat la circa 2-3 kilograme pe an, majoritatea vânzărilor fiind concentrate în perioada sărbătorilor pascale.
Acest comportament al pieței interne a forțat crescătorii să se orienteze către export. Piețele din Orientul Mijlociu și nordul Africii, precum Algeria, Maroc sau Arabia Saudită, au devenit esențiale. În primăvara anului 2026, România a realizat primul transport aerian cargo către Algeria, livrând peste 4.000 de animale în câteva ore. Totuși, dependența de exportul animalelor vii privează țara de valoarea adăugată care ar putea fi creată prin procesare locală.
Dificultăți economice și provocări sanitare
Rentabilitatea fermelor este pusă la grea încercare de creșterea costurilor cu furajele, energia și forța de muncă. Pentru micii fermieri, subvențiile din Politica Agricolă Comună reprezintă un colac de salvare, dar aceștia nu pot înlocui profitul din piață.
„Mie să-mi plătească lâna, mielul și laptele corect. Ce faci cu un leu pe kilogram? Ne place meseria asta, dar trebuie să putem trăi din ea”, a declarat crescătorul Marian Petrache.
Situația devine și mai critică în contextul sanitar. Apariția focarelor de Pestă a Micilor Rumegătoare (PMR) în 2026 a dus la blocarea exporturilor în multe zone. „La două-trei kilograme de lână pe oaie, prețul actual nu acoperă cheltuielile. Ca să merite, ar trebui să obținem cel puțin cinci lei pe kilogram”, a punctat Marian Lipa, crescător din județul Constanța.
Valorificarea resurselor: Lâna, de la deșeu la material termoizolant
Lâna reprezintă una dintre cele mai mari provocări ale sectorului. Ani la rând, aceasta a fost considerată un deșeu, neacoperind nici măcar costurile tunsului. Totuși, apar primele investiții strategice care pot schimba paradigma. În județul Olt, o fabrică de procesare a lânii își propune să transforme această materie primă în materiale termoizolante și fonoizolante pentru construcții, precum și în lanolină pentru industria farmaceutică.
Dezvoltarea unităților de procesare ar permite României să păstreze valoarea economică în interiorul granițelor. Integrarea producției în cooperative, alături de modernizarea tehnologică și respectarea riguroasă a biosecurității, reprezintă singura cale prin care oieritul românesc poate trece de la tradiția pastorală la o industrie agricolă competitivă și durabilă.
