O decizie istorică a fost pronunțată de magistrați în cel mai misterios caz de dispariție din județul Vâlcea. Deși trupul profesorului de matematică Marian Claudiu Bălan nu a fost găsit nici după șase ani de căutări disperate, instanța a considerat că probele indirecte sunt suficiente pentru a stabili vinovăția membrilor familiei sale. Soția victimei a primit o pedeapsă de 10 ani de închisoare cu executare, în timp ce fiul lor, minor la data comiterii faptelor, a fost condamnat la 5 ani de detenție într-un centru educativ privativ de libertate.
Condamnări în cazul Elodia de Vâlcea: Soția și fiul profesorului Marian Bălan merg la închisoare
Profesorul Marian Bălan a fost văzut pentru ultima oară pe data de 10 aprilie 2020, zi în care a susținut o ședință de meditații online și a ridicat suma de 500 de lire sterline trimisă de rudele din străinătate, relatează cotidianul.ro. Din acel moment, bărbatul parcă s-a evaporat. Comunicarea cu restul familiei s-a transformat bizar, trecând de la apeluri vocale la simple mesaje text pe WhatsApp, situație care a durat un an, până când telefonul s-a închis definitiv.
Pentru ca actul de justiție să poată fi finalizat în lipsa cadavrului, mama profesorului a făcut un gest dureros, acceptând declararea oficială a decesului fiului său. Deși inculpații nu au recunoscut faptele, judecătorii au analizat ansamblul probelor, considerând că dispariția totală a victimei și acțiunile ulterioare ale soției și fiului indică fără echivoc un act de violență extremă.
Interceptări șocante: „Le-am șters bine, poate rămân pe hard”
Anchetatorii au reușit să obțină probe de o importanță crucială prin monitorizarea discuțiilor dintre mamă și fiu. Conversațiile surprinse trădează o preocupare intensă pentru eliminarea urmelor infracțiunii. Într-un dialog referitor la sistemul de supraveghere al locuinței, aceștia au fost surprinși spunând: „Le-am șters bine… Poate rămân pe hard cumva”, potrivit documentelor consultate de Cotidianul.ro.
Mai mult, comportamentul femeii a fost marcat de o teamă constantă de a nu fi ascultată de autorități. În anumite momente de tensiune, aceasta ar fi făcut afirmații care au îngrozit anchetatorii, precum: „C-am omorât oamenii…”, făcând totodată referire la propriul copil ca fiind un „criminal de om”, susțin procurorii în rechizitoriu. Relevanța acestor probe a fost dublată de faptul că soția profesorului ar fi picat și testul poligraf în timpul audierilor.
Un adolescent campion la șah și fascinația pentru moarte
Fiul cel mare al profesorului, care avea 15 ani și 4 luni în aprilie 2020, este descris de apropiați ca un tânăr cu o inteligență sclipitoare, fiind campion la șah, dar cu o personalitate dificilă. Adolescentul era considerat antisocial și conflictual la școală, manifestând o preocupare neobișnuită pentru teme sumbre și pentru fascinația morții.
Ancheta a scos la iveală un scenariu violent: un conflict familial în care mezinul familiei, care avea atunci sub 13 ani, ar fi încercat să își atace tatăl cu un cuțit. În acel moment, mama și fratele mai mare ar fi intervenit, înjunghiindu-l mortal pe bărbat. Deși trupul a fost profanat și ascuns atât de bine încât nu au fost găsite pete de sânge în casă, acuzațiile oficiale sunt de loviri cauzatoare de moarte și profanare de cadavre.
Precedentul Elodia Ghinescu se repetă la Vâlcea
Cazul profesorului din Râmnicu Vâlcea, dispărut la vârsta de 45 de ani, a fost comparat de la bun început cu celebrul dosar al avocatei Elodia Ghinescu. În ambele situații, lipsa trupului victimei nu a reprezentat un obstacol de netrecut pentru magistrați. Justiția a aplicat modelul condamnării bazate pe probe indirecte coroborate, amintind de pedeapsa primită de Cristian Cioacă.
Deși Poliția Română oferise în 2021 o recompensă de 10.000 de euro pentru orice informație care ar fi dus la găsirea lui Marian Bălan, misterul locației cadavrului rămâne neelucidat. Decizia pronunțată marți nu este definitivă și poate fi atacată prin apel, însă reprezintă un pas major în soluționarea unuia dintre cele mai complexe cazuri criminalistice din ultimii ani.
DREPT LA REPLICĂ
După publicarea articolului, considerăm necesar să prezentăm publicului și partea de adevăr care nu se regăsește nici în articol, nici în modul în care a fost prezentat acest caz.
În acest dosar nu există nicio probă directă că ar fi avut loc o crimă. Nu există cadavru, nu există urme biologice, nu există armă, nu există un loc al fapte, nici macar motivei.
Însă există în dosar o probă concretă, obiectivă și verificată oficial, care contrazice direct această concluzie și care, în mod inexplicabil, nu a fost analizată în mod rea si ignorata EFECTIV de instanta.
Este vorba despre o plată efectuată la data de 2 octombrie 2020, adică la aproximativșase luni după momentul în care acuzarea susține că ar fi avut loc presupusa faptă.
Conform documentelor existente în dosar:
● mama lui Bălan Claudiu, aflată în Anglia, a trimis bani● prin Western Union
● către Bălan Marian Claudiu, personal
● transferul a fost realizat pe un alt număr de telefon, diferit de cel analizat în anchetă● folosind o cartelă prepaid
Această operațiune este consemnată chiar în raportul de analiză comportamentală și confirmată oficial de Western Union.
Aceasta nu este o interpretare. Este o probă existentă în dosar.
Și această probă ridică o întrebare fundamentală, pe care nicio autoritate nu a clarificat-o:
cum este posibil ca o persoană despre care se susține că ar fi decedat în aprilie 2020 să fie destinatarul unei plăți în octombrie 2020?
Mai mult decât atât, circumstanțele acestei plăți sunt cu atât mai relevante:
● plata nu este făcută pe numărul de telefon cunoscut și analizat în dosar● ci pe un alt număr, neinvestigat
● asociat unei cartele prepaid, adică unei identități care putea fi verificată prin demersuri suplimentare
În mod firesc, o astfel de situație ar fi trebuit să conducă la:
● identificarea exactă a destinatarului
● solicitarea completă a datelor Western Union● verificarea traseului banilor
● stabilirea clară dacă persoana era sau nu în viațăNiciunul dintre aceste demersuri nu a fost realizat până la capăt.
Această probă nu a fost integrată în construcția acuzației. Nu a fost explicată. Nu a fost infirmată. A fost, practic, ignorată.
Or, această probă nu este una marginală.
Ea privește chiar existența în viață a persoanei.
Iar într-un dosar în care nu există cadavru, această întrebare este esențială.
Pe lângă această probă, există și alte elemente din dosar care contrazic scenariul acuzării. Datele tehnice arată apeluri reale și utilizarea simultană a telefoanelor, ceea ce exclude
ideea că o singură persoană ar fi controlat toate dispozitivele.
Niciun martor nu confirmă existența unei fapte violente. Dimpotrivă, martorii descriu un mediu normal, fără conflicte și fără evenimente care să indice o crimă.
În același timp, acuzația este construită pe interpretări: reacții emoționale, discuții telefonice scoase din context, presupuneri. Nu există un lanț probator real, ci o construcție bazată pe o ipoteză nedovedită.
Au existat inclusiv semnalări că persoana ar fi fost văzută ulterior, în urma mediatizării cazului. Aceste piste nu au fost investigate în mod real.
Toate aceste elemente conduc la o concluzie simplă:
nu există certitudinea decesului, dar există o condamnare.
În acest context, rămâne o întrebare legitimă pentru opinia publică:
de ce o probă atât de clară–o plată către persoana presupus decedată, la luni dupămomentul presupusei morți–nu a fost analizată în mod real și nu a produs nicio consecință juridică?
Menționăm și faptul că procuroarea care a instrumentat cauza activează în prezent la Curtea de Apel Pitești, ceea ce face cu atât mai importantă analiza modului în care a fost construit acest dosar.
Nu formulăm acuzații. Prezentăm doar fapte existente în dosar.
Iar aceste fapte ridică îndoieli serioase asupra corectitudinii concluziilor trase. Pentru că o condamnare nu poate exista în lipsa probelor, iar o probă care indică existența în viață nu poate fi ignorată.
