Un gest de umanitate în Parcul Romanescu
Adevăratul erou…. Un incident dramatic petrecut în Parcul Romanescu din Craiova s-a transformat într-o lecție de curaj, empatie și solidaritate. O fetiță de doar 6 ani a căzut într-un lac înghețat, iar intervenția rapidă a mai multor oameni a făcut diferența dintre viață și moarte.
Mădălin Popescu: „Nu m-am gândit prea mult”
Mădălin Popescu, unul dintre salvatori, spune că a acționat instinctiv atunci când a realizat că fetița și bărbatul care o ținea la suprafață nu reușeau să se agațe de frânghia aruncată de pe mal. A improvizat folosind o targă de plastic și a ajuns la copil, în ciuda riscului major.
Cine este adevăratul erou din Parcul Romanescu
Deși a fost numit erou în spațiul public, Mădălin Popescu refuză această etichetă. În opinia lui, adevăratul erou este Anastasia, fetița care a rezistat peste 30 de minute în apă aproape înghețată, luptând pentru viață.
Reacția autorităților
Primarul Craiovei, Lia Olguța Vasilescu, a anunțat că Vipan Kumar, cetățeanul indian care a intervenit primul, va fi declarat cetățean de onoare al municipiului. De asemenea, toți cei implicați în salvare vor fi recompensați pentru gestul lor.
Mădălin Popescu despre ce s-a întâmplat în Parcul Romanescu
Într-o postare pe facebook, Mădălin Popescu vorbește, cu modestie, despre cele întâmplate în Parcul Romanescu din Craiova.
Numele meu este Madalin. Madalin Popescu. Cei mai multi dintre voi ma stiti din relatarile din presa despre incidentul de pe lacul din Parcul Romanescu din Craiova de zilele trecute. O parte dintre voi ma cunoasteti si personal.
Aceasta este prima mea postare in Social Media, desi am acest cont pe Facebook de multi ani. Pana acum nu am simtit nevoia sa scriu aici, dar acum as vrea sa va spun cate ceva.
Presa din tara si comentariile din online l-au numit erou pe Vipan Kumar, cetateanul indian care a intrat primul in lac. M-au numit erou si pe mine. Adevaratul erou acolo este insa altcineva… O fetita de 6 ani, numita Anastasia. Din momentul in care s-a ridicat de pe sanie si pana s-a rupt gheata sub ea este un copil. Neastamparat, poate neascultator, dar un copil. In momentul in care s-a rupt gheata sub ea devine un Erou.
Eu am stat in apa inghetata mai putin de 10 minute, Vipan Kumar a stat poate 20-25 minute. Dar Anastasia a supravietuit acolo mai mult de jumatate de ora. In primele minute singura, fara niciun ajutor. S-a mentinut la suprafata asa cum a putut ea. Asa cum numai un copil cu suflet de erou o poate face. Intr-o apa aproape de zero grade, care scurge caldura si viata dintr-un corp intr-un ritm mult mai rapid decat simplul aer rece o face.
Si a continuat sa lupte si dupa ce Vipan Kumar a ajuns la ea si mai tarziu si eu. In momentul in care a fost ridicata in barca de salvare trecuse mai bine de o jumatate de ora de cand statea in apa inghetata. Iar lupta ei nu s-a oprit aici. Efectele hipotermiei severe asupra unui corp de copil pot fi cumplite. Dar se pare ca a castigat si aceasta lupta…
Asa ca da, avem un erou in aceasta poveste. Numele ei este Anastasia.
Mulți au încercat să ajute, fiecare cum a știut și a putut
Si as mai vrea sa adaug cateva lucruri, char daca poate aceasta postare devine prea lunga.
In comentariile din online au fost multi care au acuzat tatal de neglijenta si ca nu s-a implicat in operatiunile de salvare. Va asigur ca a facut tot ce este omeneste posibil sa ajunga la Anastasia. Si poate ca mai mult decat ce este omeneste posibil. A facut ceea ce numai un parinte poate sa faca pentru a incerca sa isi salveze copilul. Doar ca nu a putut sa treaca de gheata groasa care il despartea de el.
Oare stiti voi ce poate fi in sufletul unui parinte care isi priveste copilul cum moare? Pentru ca asta credea in acele momente tatal ca se va intampla. Sa fii acolo la cativa metri de copilul tau si sa nu il poti ajuta in niciun fel… M-a impresionat profund discutia pe care am avut-o a doua zi cu tatal Anastasiei.
Asa ca va rog sa incercam sa nu ne mai grabim sa aruncam cu vorbe. Pentru ca si vorbele pot sa doara.
Si a mai fost un lucru in online. Multe acuze pentru acei trecatori care erau in parc si nu au intervenit. Motivele pot fi multe pentru cei care nu s-au implicat. Si unele pe deplin indreptatite. Dar au fost acolo si multi care au incercat sa ajute. Fiecare asa cum a stiut si a putut.
Mâhnit de unele reacții
Si au mai fost si acuze catre pompieri sau ISU ca s-au fi miscat greu si nu ar fi intervenit eficient. De acord, tot timpul este loc de imbunatariri. Dar atunci in frenezia momentului nu poti face totul perfect, asa cum scrie la manual. Fiecare situatie are particularitatile ei, se mai pot face si greseli, dar important este sa perseverezi si sa actionezi mai departe pentru rezolvarea situatiei.
Oare de ce nu putem sa vedem intai ce e frumos si bun in oameni si scoatem in evidenta mai ales partile negative (sau ceea ce consideram noi ca ar fi parti negative)?
Si a mai fost un lucru care m-a mahnit in unele din postarile pe care le-am vazut online referitor la acest subiect. Oameni atacandu-se unul pe altul, jignindu-se doar pentru ca aveau opinii diferite asupra vreunui aspect din cele ce se discutau. Punctul de vedere al fiecaruia parea ca devine mai important decat orice, perspectiva proprie trebuia aparata cu orice pret, chiar cu pretul jignirilor aduse celorlalti care gandeau diferit de ei.
Pe de alta parte, am vazut zilele acestea in online si multe lucruri frumoase, multa empatie, cuvinte calde si dorinta de a ajuta.
In noi toti sunt lumini si umbre… hai sa ne reamintim ca inainte de nationalitate, opinii sau preferinte politice suntem toti Oameni. Si sa incercam sa vedem mai des partile bune din cei din jurul nostru. In plus sa incercam sa mai facem un lucru: sa privim din cand in cand si in interiorul nostru. Si sa vedem ce se gaseste acolo. Sa constientizam si partile bune si pe cele mai putin luminoase. Si apoi sa incercam sa schimbam ceea ce nu ne place in noi. Si abia atunci vor incepe sa se schimbe lucruri si in afara noastra…
Cam asta am avut de spus. Daca voi considerati ca cele de mai sus au sens si merita citite, distribuiti-le mai departe.
Cu drag,
Madalin
