Salata de boeuf este nelipsită de pe mesele românilor de sărbători. Însă, puține preparate reușesc să stârnească atâtea controverse gastronomice precum această salată. De la eterna dispută „cu sau fără mazăre”, până la întrebarea dacă mai poate fi numită „de boeuf” atunci când e cu pui, pește sau somon afumat, preparatul a devenit un simbol al creativității în bucătărie.
Salata de Boeuf: Rețeta furată din Rusia țaristă
Așa cum arată cercetările istoricului gastronomic Cosmin Dragomir, salata de boeuf nu a fost niciodată un preparat simplu sau rigid. Originea sa se află în Rusia Țaristă, fiind creată de Olivier, un bucătar belgian stabilit la Moscova în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Rețeta originală a fost ținută secret până la moartea inventatorului său, scrie hotnews.ro O variantă incompletă ar fi fost furată de un ucenic, iar ceea ce știm astăzi este doar o umbră a preparatului inițial. Cea mai veche versiune publicată apare în revista rusă Наша пища („Bucătăria noastră”) în 1894.

Istoria salatei în România: Rețete surpriză din 1926
În România, preparatul apare documentat relativ devreme, iar rețetele vechi i-ar putea șoca pe puriștii de astăzi. În „Carte de bucate veselă” (1926), Henriette Krupenski–Sturdza spunea:
„Salată zisă «de boeuf», dar care e mult mai fină și mai gustoasă cu carne de pasăre. Se tae carnea friptă sau fiartă mărunt, se amestecă cu toate legumele posibile, fierte: cartofi, morvoci, țelină, fasole, mazăre, sfecle, etc, ceapă crudă tocată, masline, capere, castraveți murați, sardele de Lissa, muștar, hrean ras…”
Doi ani mai târziu, în 1928, A. Petrini propunea o variantă din resturi de rasol, așezată „frumos în piramidă” și decorată cu sfeclă și pătrunjel.
„Mâncarea dumnezeiască” și misterul ingredientelor
Cosmin Dragomir observă că aceste rețete istorice includeau mazărea fără nicio ezitare. Versatilitatea era atât de mare încât, în 1930, ziarul Realitatea Ilustrată publica o glumă celebră: „Salata de boeuf este o adevărată mâncare dumnezeiască pentru că doar Dumnezeu știe din ce e făcută”.
Opulența interbelică: Salata de boeuf cu homar
În 1940, extravaganța a atins cote maxime. În volumul „Noutăți Gospodărești”, semnat de Elisabeta Ciortan și Xenia Nicolau, citim o recomandare surprinzătoare:
„Salata Boeuf se prepară la fel ca salata rusească, la care se adaugă carne de pasăre, vacă sau pește. Andivele și salata verde să nu lipsească. Cine poate, adaugă homari.”
Salata de Boeuf: Un preparat despre adaptare și gust
Privită în context istoric, salata de boeuf nu a fost niciodată un preparat standardizat. A fost un exercițiu de adaptare în care ingredientele reflectau sezonul și statutul social. Înainte de a condamna carnea de pui sau mazărea, ar merita să ne amintim că acest preparat a fost mereu exact ceea ce avem chef și posibilitatea să punem în el. Restul e doar tradiție… reinterpretată.
Citește și: Sarmalele tradiționale: Secretul gustului de Crăciun






