Revoluţionarul slătinean Constantin Popescu a rememorat clipele fierbinţi din urmă cu 36 de ani când a fost printre tinerii care au luat parte la Revoluţia Română. Popescu spune că nemulţumirile şi neajunsurile ajunseseră la un nivel insuportabil aşa că oamenii au ieşit în stradă. La Slatina revoluţionarii s-au grăbit să dea jos însemnele puterii cuplului dictatorial printre care două tablouri imense situate pe Dealul Grădişte.
Revoluţia ’89: Bătălia pentru simbolurile de pe Dealul Grădiște
Momentul declanșării revoltei la Slatina a fost marcat de dorința oamenilor de a elimina prezența vizuală a dictatorului din oraș.
„La un moment dat, pe 23 decembrie, oamenii s-au răzvrătit şi au ieşit în faţa clădirii Comitetului Partidului Comunist Român, aici la noi, la Olt. Lângă sediul partidului, era o frescă, oamenii s-au pus şi au dat-o jos. Bătălia cea mare a fost pentru Dealul Grădişte, unde erau două tablouri ale Elenei şi lui Nicolae Ceauşescu. Ne-am mobilizat o grămadă de oameni, ne-am dus acolo, am luat nişte aparate de sudură nici nu mai ştiu de pe unde şi le-am dat jos. Să fi văzut ce bucurie era atunci când tablourile cuplului Ceauşescu au fost date jos! Ne-am întors seara în oraş, la sediul partidului, unde oamenii începuseră deja să se organizeze: Frontul Salvării Naţionale cu domnul Grădinaru, domnul Spoitu, fostul director al Alro, domnul Delureanu, care astăzi este vicepreşedinte al CJ Olt şi mulţi alţii. Aceştia au încercat să preia puterea şi să facem schimbarea din mers”, a rememorat Constantin Popescu.
Mobilizarea spre București și teama de confuzii
Autorităţile comuniste de la Slatina n-au acţionat în niciun fel îşi mai aminteşte revoluţionarul iar foarte mulţi slătineni au decis să plece la Bucureşti unde manifestaţiile degeneraseră în vărsare de sânge.
„S-au evitat vărsările de sânge. Cei de la Şcoala de Poliţie au fost blocaţi în interior pur şi simplu, Miliţia şi-a văzut de treaba ei şi nu a executat acţiuni represive împotriva oamenilor. Văzând ce era în Bucureşti, am solicitat noilor autorităţi să ne pună la dispoziţie nişte autobuze, să mergem la Capitală, pentru a-i ajuta pe cei de acolo. Aşa am considerat noi. Ni s-au pus la dispoziţie cinci autobuze şi am plecat noaptea târziu. Am fost câţiva care am făcut listă cu cei care au urcat, ca să putem avea o evidenţă. O altă parte a plecat cu trenul sau cu maşina”, spune revoluţionarul.
Trucul numerelor de înmatriculare: De la Olt la Constanța
Oltenii s-au temut ca cei din Capitală să nu creadă că vin în ajutorul regimului având în vedere că oraşul natal al lui Nicolae Ceauşescu se află în judeţul nostru. Ei au recurs la un „camuflaj” original pentru a evita focul prietenesc.
„La Coloneşti, unul dintre colegi a zis: măi băieţi, noi mergem la Bucureşti cu nişte autobuze pe care scrie „OT”! Vă daţi seama că dacă ajungem, se întâmplă ce s-a întâmplat la Aeroportul Băneasa. Ar fi executat foc asupra noastră, crezând că venim în ajutorul lui Ceauşescu şi nu susţinători ai Revoluţiei. Atunci, unul dintre noi a avut ideea să dăm cu cretă şi din „OT” să facem „CT” – Constanţa. Am plecat mai departe şi am ajuns fiecare în cu totul şi cu totul alt loc”, a povestit Constantin Popescu.
Două luni în focul evenimentelor
Tânărul oltean a revenit acasă abia după două luni iar ca el au făcut mulţi alţi tineri care au rămas să apere instituțiile cheie.
„Autobuzul în care mă aflam eu a ajuns la Televiziunea Română, unde se executa foc continuu. La modul cel mai serios vă spun că ne-am pitit care pe unde. Am încercat să nu stăm în bătaia gloanţelor. Nu aveam nici arme, nu aveam nimic. După care ne-am despărţit. Eu am ajuns în Comitetul Central al UTC-ului, unde acum este Ministerul Muncii. Acolo erau soldaţi care aveau în apărare acest imobil. Nu mai era nimeni în clădire, iar acolo am rămas până în data de 3 februarie 1990, când m-am reîntors acasă”, spune el.
