Mihail Gorbaciov, ultimul șef al Uniunii Sovietice, a murit marți seară, la vârsta de 91 de ani, transmite Reuters, care citează agențiile rusești de presă.
The Guardian transmite că Mihail Gorbaciov se afla într-o clinică medicală din Moscova. Surse medicale citate de BBC susțin că fostul lider sovietic suferea de mult timp de o boală gravă.
Fostul președinte URSS a primit Premiul Nobel pentru Pace în 1990.
Mihail Gorbaciov a reușit să pună capăt Războiul Rece început după căderea Cortinei de Fier care a împărțit Europa de Vest, a democrațiilor, de Europa de Est, dominată de comunism, dar nu a reușit să împiedice căderea URSS.
Gorbaciov a încheiat parteneriate cu puterile occidentale și nu a apelat la folosirea forței atunci când în țările din blocul sovietic au început protestele în masă, spre deosebire de predecesorii săi de la Kremlin, care au trimis tancuri pentru a înăbuși revoltele din Ungaria în 1956 și Cehoslovacia în 1968. Dar protestele au alimentat aspirațiile de autonomie în cele 15 republici ale Uniunii Sovietice, care s-au dezintegrat în următorii doi ani într-un mod haotic. Gorbaciov a încercat inutil să prevină colapsul.
În 1985, când a devenit secretar general al Partidului Comunist Sovietic, și-a propus să revitalizeze sistemul prin introducerea unor libertăți politice și economice limitate, dar reformele sale au scăpat de sub control.
Politica sa de „glasnost” – libertatea de exprimare – a permis critici până atunci de neconceput la adresa partidului și a statului, dar i-a încurajat și pe naționaliștii care au început să facă presiuni pentru independență în republicile baltice Letonia, Lituania, Estonia și în alte părți.
Mulți ruși nu l-au iertat niciodată pe Gorbaciov pentru turbulențele pe care reformele sale le-au declanșat, considerând că scăderea ulterioară a nivelului lor de trai este un preț prea mare pentru a plăti pentru democrație.
După ce l-a vizitat pe Gorbaciov la spital la 30 iunie, economistul liberal Ruslan Grinberg a declarat pentru Zvezda, organul de presă al forțelor armate: „Ne-a dat toată libertatea – dar nu știm ce să facem cu ea”, transmite Reuters.
Cea mai importantă moştenire a lui „Gorbi”, aşa cum i se spunea în Occident, este faptul că a pus capăt cursei înarmării dintre Uniunea Sovietică şi Statele Unite şi, prin urmare, Războiului Rece, scrie EFE. Din acest motiv, potrivit fostului său secretar, Gorbaciov era îngrijorat de o posibilă revenire la antagonismul între Rusia, succesorul modern al defunctei URSS, şi Occident, şi încerca să profite de orice ocazie pentru a insista ca marile puteri să renunţe la armamentul nuclear, scrie digi24.ro
Tensiunile cu privire la o posibilă expirare a ultimului tratat privind reducerea armelor nucleare strategice între Moscova şi Washington, START, l-a făcut să se teamă de ceea ce era mai rău. „Îngrijorarea există, însă Gorbaciov a avut mereu încredere că se poate evita o nouă cursă a înarmărilor şi un nou Război Rece”, explică Palajcenko, care l-a însoţit la toate summiturile la care Gorbaciov a participat alături de omologul american Ronald Reagan. Palajcenko afirmă că Gorbaciov a fost „un om politic realist” care, în orice situaţie, „încerca mereu să găsească o a treia cale pentru a soluţiona o problemă şi pentru a reduce tensiunile”.
Însă indiferent de ceea ce a făcut sau a spus, pe Gorbaciov l-a urmărit ca un blestem dezintegrarea URSS, la 25 decembrie 1991. Sunt multe persoane în Rusia care continuă să-l considere personal responsabil pe Gorbaciov de ceea ce Putin numește acum „cea mai mare catastrofă a secolului al XX-lea”.
„Părerea ruşilor despre Gorbaciov s-a îmbunătăţit odată cu trecerea anilor. Excepţie o fac cei ale căror poziţii au rămas intransigente”, povestește fostul său secretar. Nostalgicii comunismului sunt mereu dispuşi să-l acuze de trădare, iar în prezent pe reţelele sociale circulă materiale video despre consecinţele funeste pentru cetăţeni ale prăbuşirii URSS.
Însă Gorbaciov nu şi-a schimbat niciodată punctul de vedere. El a continuat să creadă că o reformare a Uniunii Sovietice ar fi fost posibilă, însă decizia liderilor rus, ucrainean şi belarus de a semna actul de deces al statului totalitar la finele anului 1991 a făcut această misiune imposibilă.
Gorbaciov a pledat până la finalul vieții pentru „o maximă cooperare” între fostele republici sovietice, inclusiv prin intermediul integrării economice.
„Gorbaciov nu este un trădător. A fost un politician onest. În cazul ăsta, KGB este la fel de vinovat pentru prăbuşirea URSS”, declara nu cu mult timp în urmă, pentru EFE, Ruslan Hasbulatov, fost preşedinte al parlamentului rus.
Hasbulatov amintea că Gorbaciov a fost ales într-un moment în care „toţi erau sătui de lideri de genul lui (Leonid) Brejnev”, altfel spus, de gerontocraţie.
„Părea un om politic talentat şi vorbea bine, însă imediat ce s-a lovit de primele probleme economice a arătat că-i lipseşte viziunea strategică. Nu a încetat niciodată să fie acel student provincial care a sosit la Moscova, provenit dintr-o familie de ţărani din sudul URSS”, explică el. În opinia sa, cele mai grave erori ale lui Gorbaciov au fost că nu s-a concentrat pe reforma economică şi că a insistat să reformeze Uniunea Sovietică, în loc să se aplece spre o rescriere a Constituţiei, anacronică pentru sfârşitul secolului al XX-lea.
„Trebuia să renunţe la reforma politică şi să se axeze pe îmbunătăţirea vieţii cetăţeanului sovietic. L-am avertizat că reformarea Uniunii ne va duce la o mare tragedie. Aceasta a fost marea sa greşeală”, a apreciat fostul preşedinte al legislativului rus.
Foto: Wikipedia/Creative Commons
