miercuri, noiembrie 27, 2024

Ultima ora

Sport

Raită prin viață: Despre viața ca un oximoron istoric. „Război și pace”, „Luptăm pentru pace”, „Pace vouă”, … (2)

Nu sunt jurnalist de front, nici analist politic ori militar, ci doar un oarece editorialist/eseist al unui „fals tratat de vânătoare” istorică despre război şi pace, moarte şi viaţă, neliniste şi linişte, negru şi alb, … noţiuni oximoronice, cum am mai zis, „muşcătura nebunului” pentru Omenire. Dicţionarele zic: OXIMORON (< fr. oxymoron < lat. oxymoron ; cf. gr. oxys, mușcătură și moros, nebun).
Ziceam deunăzi: „Azi 10 martie 2022, ora 14:55, m-aşezai la calculator să-mi scriu Editorialul „despre Război” pentru nr. de mâine al Jurnalului Olteniei, dar nu-l mai scriu, că-mi zise soţia, şi-mi ziseră Ami şi Maria, fetiţele vecinilor mei, vino Mihai şi uită-te, că afară ninge frumos, „ninge păgân”, conexai eu cu ceva amintiri. Ninge Sfânt şi Păgân, mai Sfânt şi Păgân decât un vis, al libertăţii umane, asuprită de „păgânismul descreierat” al unor neoameni bolnavi de „boala lui Calache” – ştiţi expresia, că nu ştii ce să vorbeşti şi ce să taci. Fulgii aceştia de vis, în zi de Martie 10, acoperă pentru câteva clipe doar faptele unui „Păgânism deșucheat, ilogic” al unor clipe de secol XXI în care „Umanismul” aproape mondial e călcat în picioare cu cinism, prostie, nebunie şi lipsă de sens de dobitoci reptilieni moderni, cu despotism feudal de neînţeles. Ninge Sfânt şi Păgân câteva clipe ale secolului ăsta, ca o linişte a momentelor viitoare, Doamne al nostru din toate Timpurile? Ninge a Pace a Omenirii, Doamne al nostru de azi şi de mâine!? De azi, oameni şi prieteni ai mei, nu mai scriu despre război, ci doar despre PACE.
O scrisoare a lui Albert Einstein (către fiica sa, Lieserl) – captură!: „Când am propus teoria relativității, foarte puțini m-au înțeles, iar ceea ce voi dezvălui acum pentru a transmite omenirii se va ciocni cu neînțelegerea și prejudecățile din lume. Vă rog să păziți scrisorile cât va fi nevoie, ani, decenii, până când societatea va fi suficient de avansată (dar nu e, fiindcă „evoluăm involuând”, cum am mai scris) pentru a accepta ceea ce voi explica mai jos. Există o forță extrem de puternică căreia, până acum, știința nu i-a găsit o explicație formală. Este o forță care le include și guvernează pe toate celelalte și se află chiar în spatele oricărui fenomen care operează în univers și nu a fost încă identificată de noi. Această forță universală este IUBIREA. Iubirea este Lumina care îi luminează pe cei care o dăruiesc și pe cei care o primesc. Iubirea este gravitație, pentru că îi face pe unii oameni să se simtă atrași de alții. Iubirea este putere, pentru că înmulțește tot ce avem mai bun și permite umanității să nu se stingă în orbirea egoismului ei. Iubirea se dezvăluie și se revelează. Pentru iubire trăim și murim. Iubirea este Dumnezeu și Dumnezeu este Iubire. Această forță explică totul și dă sens vieții. Aceasta este variabila pe care am ignorat-o prea mult timp, poate pentru că ne este frică de iubire pentru că este singura energie din univers pe care omul nu a învățat să o conducă după bunul plac.
Când oamenii de știință au căutat o teorie unificată a universului, au uitat cea mai puternică forță nevăzută. Pentru a da vizibilitate iubirii, am făcut o simplă înlocuire în cea mai faimoasă ecuație a mea. Dacă în loc de E = mc2, acceptăm că energia de vindecare a lumii poate fi obținută prin iubire înmulțită cu viteza luminii la pătrat, ajungem la concluzia că iubirea este cea mai puternică forță care există, pentru că nu are limite. După eșecul umanității în utilizarea și controlul celorlalte forţe ale universului care s-au întors împotriva noastră, este urgent să ne hrănim cu un alt tip de energie… Dacă vrem ca specia noastră să supraviețuiască, dacă vrem să găsim sens vieții, dacă vrem să salvăm lumea și fiecare ființă sensibilă care o locuiește, iubirea este singurul răspuns.
Poate că nu suntem încă pregătiți să facem o bombă a iubirii, un dispozitiv suficient de puternic pentru a distruge în întregime ura, egoismul și lăcomia care devastează planeta. Cu toate acestea, fiecare individ poartă în sine un mic, dar puternic generator de iubire a cărui energie așteaptă să fie eliberată. Când vom învăța să dăruim și să primim această energie universală, dragă Lieserl, vom fi afirmat că iubirea învinge totul, este capabilă să transceadă totul și orice, pentru că iubirea este chintesența vieții. Tatăl tău, Albert Einstein”.
„Când miezul nopţii bate gros încoace/ Şi restul omenirii noastre doarme,/ Se strâng războinicii drapaţi în arme,/ Setoşi să convorbească despre pace/ La mese tolăniţi pe îndelete,/ Îngrijoraţi privind spre sfânta hartă,/ Şi deplângând conştiinţa lumii, moartă,/ Mâna şi-o dau să facă schimb de pete./ Cum între timp mai mor ceva popoare,/ În aerul în care poţi să degeri/ Păstrează repetate reculegeri/ Miraţi de cursul relei lor planete/ Şi beau ciocnind egalele pahare/ Cocktail de ţări, dar numai când li-i sete”. „Puţine lucruri au rămas civile/ În acest veac ploios şi militar/ Nu zile, ci permisii lungi de zile/ Copiii drepţi din mumele lor sar” (din „Antirăzboinică”, de Adrian Păunescu).
Eu, văzând atâta ură pe Planetă, azi, în secolul XXI, nu mă mai gândesc decât la un dicţionar al Planetei în care să citesc dacă „nebunii”, care sunt şi analfabeţi umani de secol XXI, ori slugi nemernice în „Imperiile morţii”, culmea, unii dintre ei „trimişi ai Domnului pe Pământ”, ştiu înţelesul câtorva cuvinte esenţiale ale Vocabularului Planetei: pace, ură, dragoste, iubire, copii, viaţă, că de moarte nu ştiu ce şi cum nici oamenii normali, libertate, democraţie, linişte,…, ne-ntoarcem la viziunea vizuinii… „Iartă-i Doamne că nu ştiu ce fac!”

Politica