,,Arborele genealogic al copilului prinţului William şi ducesei Catherine, potrivit experţilor în genealogie, urcă până la voievozii Transilvaniei şi Valahiei din secolul al XV – lea, printre care şi Vlad Ţepeş. Decât să-l fi botezat George (tot românesc), mai bine-i ziceau Vlad şi deveneam, dintr-odată, aşa cum mereu spunem că suntem, buricul pământului”, am scris, nu mai ştiu pe unde, cândva.
Mi-am amintit de frazele de mai sus în timp ce scriam editorialul de ieri, ,,Despre noi-cinismul în politică (4)” şi dădeam un citat din C.P. Tăriceanu, care vorbea presei despre elite. Iată citatul: ,,Dacă stăm să ne uităm bine cred că 70% din oamenii politici au dosare şi probleme de imagine. Dosarele se fac pe bandă rulantă. Li s-au făcut dosare lui … , s-au redeschis dosare. Este o mişcare de epurare a clasei politice în România şi a elitelor în general” Aşa o fi?
Azi de dimineaţă, în drumul de câţiva paşi de la maşina la birou, m-a izbit un miros dumnezeiesc de aer de toamnă, lucru ce m-a determinat să-mi încep altfel ziua de lucru, şi anume să gândesc cu sufletul. Sufletul e primul pas spre cultură.
Cultura, care vine de la cuvântul latin ,,colere”, ce se traduce prin „a cultiva”/”a onora”, se referă în general la activitatea umană. Ori, o activitate devine umană în masura în care ea trece prin suflet şi prin gândire, aşa că eu consider şi chiar definesc cultura drept ,,natura umană”. Dar ea, cultura ca mod de întelegere, se poate defini prin valori (adică idei), norme (adică stări) şi lucruri concrete care derivă din acestea. Aşa, precum pruncul regal şi mirosul de aer de toamnă. De unde deducţia că în cultură nu avem graniţe naturale şi, cu atat mai puţin, graniţe sociale, altfel ajungem la mediocri şi elite (pe care C.P. Tăriceanu le crede a fi în politică).
Romanii au fost blestemaţi să-şi facă întâi istoria, abia apoi cultura, care vine din istorie, în primul rând, care e eternă. Spiritualitatea noastră, că suntem popor (cu elite sau nu) stă sub semnul istoriei şi eternităţii. Românul spune: ” Vremea vremuieşte şi omul îmbătrâneşte „. Numai omul devine, vremea stă. Neagoe Basarab, Dimitrie Cantemir, Lucian Blaga şi Mihai Eminescu mi se par deveniri ale omului din istorie prin cultură, adică dimensiuni ale eternităţii noastre pe treptele desăvârşirii, adică apropierii de Dumnezeu, Creatorul.
Dacă vorbim de elite trebuie să vorbim şi de mediocri, apoi de sisteme, căci în accepţia termenului de „elite“, accentul nu cade pe creativitatea lor, nu este vorba de filozofi, poeţi sau pictori geniali, ca în cazul teoriei elite=valori. E vorba de oameni care au pozitii proeminente în politică, industrie, armată, biserică, şi care nu sunt neapărat nişte vârfuri intelectuale, dar sunt, neapărat, morale. Ori, sistemele totalitare şi democratice sunt de dreapta şi de stânga şi, în oricare din ele, elitele sunt dominate/exploatate de mediocri, în masă sau în grupuri. În România există cultură şi există elite. România nu mai e un stat totalitar dar încă există o puzderie de sisteme totalitare publice la scară mică, aşa încât, dacă s-ar simti nevoia apariţiei, din nou, a comunismului, acesta ar putea apărea, la noi, în câteva luni. Dispariţia unui sistem totalitar are loc în urma plecării elitelor sau a creşterii realismului lor. Mediocri se scufundă în mediocritate în raport de cantitatea de prostie şi lene cultural existentă. O elită atee va fi disperată de realizarea scopurilor lumești, și se va radicaliza, o elită creştină nu. Comuniştii au fost consecvenţi cu ei înșiși creând statul totalitar. Democraţia are impostori violenți, în fapt frustrați avizi de putere distribuiți democratic în toate taberele. Deci, la nivel de stat nu se pot promova dragostea și libertatea. Mântuirea e o chestiune privată. Biserica ortodoxă atrage si mediocritățile pentru a le da o șansă duhovnicească dar numărul celor îndumnezeiți e totusi mic. Politicienii români promovează iresponsabilitatea, începând cu ei înșiși. Biserica nu e alterată. Nu acelaşi lucru se poate spune despre stat. El e alterat de mediocri care rareori merg la spovedanie. Fiecare neam îşi are elitele lui. Și România are elite, numai că, în afara României nu trec de nivelul mediocrităţii. Elitele, nu valorile.
***
Confucius: Inlăuntrul nostru suntem la fel, cultura e singura care face diferenţa.
Simion Bărnuţiu: Cultura fiecărui popor e măsura fericirii şi singurătăţii lui.