Seria meciurilor de la care se aştepta să curgă punctele continuă cu partida de la Ploieşti. După Constanţa, antepenultima clasată, şi HCM Rm. Vâlcea, ultima clasată, craiovencele merg la Ploieşti unde joacă împotriva altei echipe din subsolul clasamentului. În tur, seria celor trei meciuri a adus un bagaj consistent de puncte, care a ridicat moralul echipei şi a mai îndepărtat privirile de la jocul acesteia, unul care nu semăna deloc cu “handbalul cu zâmbetul pe buze”. Nici acum lucrurile nu decurg după ceea ce probabil Carmen Amariei şi-a planificat şi programat, mărturie fiind victoria chinuită cu HCM Rm. Vîlcea. La prima vedere CSM Ploieşti nu se poate lăuda cu titlul de favorită. O privire atentă asupra jocului celor două echipe arată însă că meciul porneşte cu un mic avantaj de partea gazdelor.
Şi asta pentru că Ploieştiul nu joacă rău pe teren propriu, are o apărare destul de bine organizată dar şi jucătoare capabile să realizeze faze consistente de atac, dacă li se permite, bineînţeles. De partea cealaltă, Craiova nu a arătat că se poate lupta cu prea mulţi sorţi de izbândă cu formaţii omogene. Jocul pe linia de nouă metri al formaţiei din Bănie nu este cel aşteptat, nu rezolvă colectiv situaţiile tactice create de apărarea adversă, pivotul, odată cu pierderea lui Goran, numai contează prea mult în joc, iar extremele nu sunt puse în valoare pe atac poziţional. În fine, din punct de vedere psihologic, echipa este “căzută”, intră în panică rapid şi iese greu din această stare. Poate victoria cu Vâlcea să aducă un plus în jocul echipei şi un rezultat pozitiv la Ploieşti. Oricum, nici trei puncte, unul sau nici unul nu schimbă prea multe. Craiova ar putea, printr-o victorie, urca pe locul opt şi ar aştepta play-out-ul cu gândul la vestitul loc şapte sau, în cazul unui eşec, rămâne pe locul nouă cu acelaşi obiectiv “îndrăzneţ”. Asta dacă se ia în calcul că se trece de prima fază a play-out-ului.
