Astăzi lumea fotbalului a fost zguduită de decesul fostului căpitan legendar al Milanului, Franco Baresi. Faptul că presa din Italia vorbea de câteva zile de starea gravă în care se afla Baresi nu a făcut ca impactul dat de anunțul decesului acestuia să fie mai ușor de primit.
Pe 8 mai împlinise 66 de ani. 66, de două ori cifra 6, numărul său de pe tricou, număr pe care el l-a făcut legendar pentru Milan și pe care Milan l-a retras în cinstea sa, în 1997, când Franco a agățat ghetele-n cui.
Rivalitatea din fotbal, sarea și piperul
Din punctul meu de vedere rivalitatea din sport, în general, și fotbal, în special, are două forme: cea din teren – dintre cele două echipe, și cea din tribune, și mai nou din social media, dintre suporteri.
foto: www.instagram.com/inter/
Aș zice că rivalitatea din teren e sarea, pentru că toată lumea o apreciază, în timp ce rivalitatea dintre suporteri e piperul. Nu toată lumea o agrează și nu toată lumea o înțelege pe deplin.
Am urmărit astăzi, cum fac de obicei, câțiva youtuberi interiști și milaniști care au atins mai pe larg sau mai succint subiectul decesului lui Baresi și ambele tabere aveau același drum: respectul. Apoi erau și fanii din comentarii: cei milaniști care le mulțumeau interiștilor pentru vorbele frumoase și interiștii care comentau la clipurile milaniștilor cu apreciere și respect față de cel ce a fost Franco Baresi.
Trebuie să recunosc că, deși mă așteptam să se întâmple asta, m-am simțit bine să văd că totuși se întâmplă.
Interistul din clasele primare și tricoul cu Franco Baresi
Nu mai țin minte dacă eram în clasa a III-a sau a IV-a dar știu sigur că începuse să-mi fie drag Interul. Sigur, un copil de 9 – 10 ani la începutul anilor `90 nu e la fel ca unul de astăzi, care are internet și poate urmări toate meciurile la televizor sau pe platformele de streaming. Dar începusem să fiu interist.
Știu asta pentru că tatăl unui vecin și coleg de clasă a fost în delegație în Italia și i-a adus băiatului un tricou cu Baresi de la Milan. (Țin minte și acum 6-le ala mare și gros de pe spate). Când l-am văzut prima dată cu tricoul am avut subit două dileme:
- de ce cu Baresi și nu cu Maldini? (cu timpul am înțeles, dar de aia părinții știu mai bine decât copiii)
- (trecând peste prima dilemă, care era minoră) de ce cu Milan și nu cu Inter? (pe asta n-o înțeleg nici acum, mai ales că s-a cam întors roata :)) )
Poate a fost mai bine, pentru el, pentru că dacă îi aducea tricou cu Inter probabil aș fi ajuns să mă milogesc de el cu anii ca să mi-l dea. L-aș fi luat chiar și mâzgălit cu pixul, cum ajunsese cel cu Milan.
Interinho
