Solstițiul de iarnă va avea loc pe 21 decembrie și marchează începutul iernii astronomice în emisfera nordică. La această dată se înregistrează cea mai scurtă zi și cea mai lungă noapte din an. După acest moment, durata luminii naturale va crește treptat, iar nopțile se vor scurta, până la solstițiul de vară din 21 iunie 2027.
Când are loc solstițiul de iarnă 2026 și la ce oră?
În 2026, solstițiul de iarnă va avea loc luni, 21 decembrie, la 22:50 (ora României).
Potrivit astronomului Adrian Șonka, de la Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” din București, fenomenul are loc atunci când Soarele ajunge în punctul cel mai sudic al traiectoriei sale aparente pe sfera cerească, scrie digi24.ro
Calendarul meteorologic stabilește începutul iernii la 1 decembrie, în timp ce delimitarea astronomică ține cont de mișcarea Pământului în jurul Soarelui. Înclinarea axei terestre explică variațiile duratei de lumină pe parcursul anului și succesiunea anotimpurilor.
Ce spun astronomii despre acest fenomen?
„Solstițiul de iarnă marchează debutul iernii astronomice și coincide cu momentul în care Soarele ajunge în punctul cel mai sudic al traiectoriei sale aparente pe sfera cerească, la aproximativ 23°27′ sud față de Ecuator, deasupra paralelei cunoscute sub numele de Tropicul Capricornului.
În această zi, punctele de răsărit și de apus ale Soarelui sunt deplasate spre sud față de direcțiile est și vest. Această poziționare determină durata minimă a zilei și, implicit, cea mai lungă noapte din an în emisfera nordică.
Denumirea de „solstițiu” își are originea în limba latină, provenind din termenul solstitium. Acesta este format din două elemente: sol, care înseamnă „Soare”, și stitium, derivat din verbul sistere, cu sensul de „a sta pe loc” sau „a se opri”. Traducerea literală este, așadar, „Soare nemișcat”, o denumire care descrie aparenta stagnare a poziției Soarelui pe cer în apropierea acestui fenomen astronomic”, spune Adrian Șonka, astronom la Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” din București.
Traiectoria Soarelui și înălțimea pe cer
„În preajma solstițiului de iarnă, Soarele pare să-și păstreze aproape aceeași poziție pe cer la orele amiezii, modificările de la o zi la alta fiind foarte mici. După depășirea acestui moment, astrul începe să apară treptat la o înălțime mai mare pe cer în timpul prânzului, iar intervalul de lumină naturală crește de la o zi la alta. Această perioadă a anului aduce cea mai lungă noapte și cea mai scurtă zi în emisfera nordică.
Explicația ține de înclinarea axei Pământului, care face ca Soarele să parcurgă un traseu aparent mai scurt pe bolta cerească. La latitudinea medie a României, de aproximativ 45 de grade, înălțimea Soarelui la amiază nu depășește circa 21 de grade deasupra orizontului.” — Adrian Șonka
Solstițiul de iarnă! Mituri populare: Legenda ferigei
Potrivit credinței populare, în nopțile în care se produce solstițiul ar înflori feriga, iar cel care veghează și surprinde acest moment va avea noroc în casă și în dragoste.
Totuși, botanic, feriga este o plantă inferioară care nu înflorește, ci se înmulțește prin spori, potrivit volumului „Zile și mituri – calendarul țăranului român” (Autor Ion Ghinoiu, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2018).
Monumente megalitice și orientarea astronomică în lume
Solstițiului îi sunt dedicate numeroase structuri și ansambluri megalitice descoperite în diferite regiuni ale lumii.
Aceste construcții vechi au fost ridicate, în unele cazuri, pentru observarea și măsurarea poziției Soarelui în anumite momente ale anului.
Solstițiul de iarnă: Celebrele structuri din Europa
- Stonehenge (Anglia): Datează din anii 2050 î.Hr. și este poziționat astfel încât lumina Soarelui la apus, în ziua solstițiului de iarnă, să aibă o proiecție specifică.
- Newgrange (Irlanda): Un alt monument istoric emblematic orientat după mișcarea astronomică.
Alte situri arheologice cu rol astronomic
- Karahan Tepe (Sanliurfa, Turcia) – 9400 î.Hr.
- Mormântul megalitic din Insula Gavrinis (Bretania, Franța) – 4200 î.Hr.
- Templele megalitice de la Mnajdra și Hagar Qim (Malta) – 3600-3400 î.Hr.
- Masivul templu de la Karnak (Luxor, Egipt) – 2055 î.Hr.
- Petrogliful de la Fajada Butte (Chaco Canyon, New Mexico, SUA) – 490 d.Hr. (Sursă: ancient-origins.net)
