România era, în 2019, a 13-a cea mai îmbătrânită țară din lume (după ponderea seniorilor de 65+ ani în totalul populației), potrivit datelor Diviziei specializate a ONU publicate în iule 2024. Anul acesta am urcat pe locul al 12-lea, iar în câțiva ani intrăm în top 8 al celor mai bătrâne națiuni din lume.
Pe primul loc este Japonia, unde aproape 30% din populație depășește 65 de ani. Este urmată de Italia, Portugalia, Grecia și Germania, care din „locomotiva” Europei a ajuns „pacientul” ei, scrie hotnews.ro
Proiecțiile ONU marchează o piatră de hotar al unei societăți îmbătrânite și reflectă impactul generației baby-boomers care se va pensiona în curând.
În 2031, adică peste 7 ani, numărul seniorilor va fi mai mare decât al tinerilor, prăpastia dintre cele două generații adâncindu-se ulterior.
Numărul persoanelor neocupate (inactive sau în şomaj) ce revin la 1.000 persoane ocupate, sau raportul de dependenţă economică, după cum îl numesc specialiștii, a crescut în anul 2023 la 1,45%.
Un raport ridicat de dependență înseamnă că economia în general, se confruntă cu o povară mai mare în sprijinirea populației inactive (fie că e vorba șomeri, pensionari sau tineri care trebuie sprijiniți).
Pe măsură ce ponderea celor care nu lucrează crește, cei care lucrează sunt supuși unor presiuni de creștere a taxării majorate pentru a face rost de banii din care să fie sprijiniți „inactivii”.
Raportul de dependenţă economică (numărul persoanelor inactive şi în şomaj ce revin la 1.000 persoane ocupate) a atins valoarea cea mai ridicată în regiunea Sud-Est şi valoarea cea mai scăzută în regiunea București-Ilfov. În urmă cu 30 de ani raportul era 1:1. Potrivit unor calcule publicate de Vasile Ghețău, viitorul va aduce o deteriorare a acestui indicator.
Vârsta medie a unei populații este vârsta la care jumătate din populație este mai în vârstă și jumătate este mai tânără (sau, alternativ, vârsta la care o persoană se află aproximativ la jumătatea distanței dintre naștere și deces). De exemplu, CIA World Factbook estimează că vârsta medie globală în 2020 a fost de 31,0 ani, ceea ce înseamnă că 50% din populația globală avea mai puțin de 31 de ani și 50% erau mai în vârstă. Cu toate acestea, vârstele medii pe țară variază semnificativ pe tot globul și sunt influențate de o serie de factori, cum ar fi rata natalității, dezvoltarea socială și economică și speranța medie de viață în fiecare țară.
Un exemplu este Monaco, una dintre cele mai mici, dar și cele mai bogate țări din Europa. Monaco are cea mai mare vârstă mediană din lume, de 55,4 ani (53,7 ani pentru bărbați și 57,0 ani pentru femei). În timp ce datele Monaco ar putea fi denaturate de numărul mare de pensionari bogați, acest lucru nu se probează în țările care urmează în clasament: Japonia (vârsta medie 48,6), teritoriul francez St. Pierre și Miquelon (48,5), Germania (47,8) și Italia (46,5).
Un exemplu și mai bun al corelației dintre vârsta medie și venit/dezvoltare apare la celălalt capăt al spectrului, unde continentul Africa găzduiește majoritatea țărilor cele mai sărace ale lumii și, de asemenea, marea majoritate a țărilor cu vârsta medie sub 20 de ani.
Niger are cea mai mică vârstă mediană din lume, la doar 14,8 ani (14,5 ani pentru bărbați și 15,1 pentru femei). Vârsta mediană a unei țări este legată de speranța sa de viață, care, de asemenea, tinde să fie mai mare în țările bogate și dezvoltate și mai scăzută în țările în curs de dezvoltare. De exemplu, japonezii se clasează în mod constant drept cea mai longevivă populație din lume, cu o speranță de viață de 83,7 ani. În schimb, nigerienii au o speranță medie de viață de 61,8 ani.
