Revoluţia din 1989. Unul dintre cele mai controversate și dureroase capitole ale istoriei recente a României rămâne rolul Armatei în evenimentele sângeroase din decembrie 1989. Deși există încă numeroase discuții despre cine a tras și cine a executat ordinele de reprimare, mărturiile directe ale celor care au fost în stradă scot la iveală povești de eroism autentic care au rămas necunoscute publicului larg. Invitat la emisiunea Reporter 24 de la Olt Tv, revoluționarul Constantin Popescu a ținut să facă dreptate unei categorii de militari adesea huliți pe nedrept, respectiv parașutiștii de la unitatea militară din Caracal.
Revoluţia de la Timișoara
În cadrul discuției despre evenimentele de acum 36 de ani, Constantin Popescu a dezvăluit un episod dramatic care a avut în prim-plan trupele de elită aduse din județul Olt. Conform mărturiei sale, militarii de la Caracal au primit ordinul clar de a se deplasa la Timișoara, orașul unde a izbucnit scânteia Revoluției, cu misiunea de a înăbuși revolta populară. Cu toate acestea, documentele și realitatea din teren au demonstrat contrariul.
Parașutiștii de la Caracal au fost luați și trimiși la Timișoara să tragă în manifestanți, dar niciunul dintre ei nu a tras în populația din Timișoara, lucru care este dovedit cu acte. Aceștia au ales să fraternizeze cu oamenii chiar de acolo, refuzând să execute ordinele criminale venite de la vârful partidului comunist, a explicat Constantin Popescu.
De la Timișoara la apărarea Comitetului Central
După momentul Timișoara, aceleași trupe au fost relocate de urgență în București, în contextul fugii dictatorului Nicolae Ceaușescu. Rolul lor s-a schimbat radical, devenind protectori ai noii puteri și ai revoluționarilor care ocupaseră sediul Comitetului Central. Constantin Popescu își amintește cu emoție momentele de solidaritate trăite alături de acești soldați în clădirea asediată simbolic de furia populară și de frica de teroriști.
Au fost aduși la Comitetul Central din București pentru pază și ordine. Cu ei am mâncat o multă perioadă de timp, de la ei am primit mâncare și chiar am venit acasă cu un veston de la ei, pentru că, fiind dezbrăcat, mi-a dat cineva o manta militară ca să mă încălzesc, a povestit revoluționarul slătinean.
Rolul pacificator în cazul Cofariu
Importanța acestor militari nu s-a oprit doar la zilele fierbinți ale Revoluției. Constantin Popescu a subliniat că aceeași unitate de elită a jucat un rol determinant în aplanarea conflictului interetnic de la Târgu Mureș, din martie 1990, cunoscut în istorie prin imaginile brutale cu Mihăilă Cofariu.
Ei au fost trimiși acolo, au fost băgați între unguri și români și au dezamorsat efectul Cofariu fără vărsare de sânge și acele agitații pe criterii etnice. Oamenii ăștia sunt niște oameni de excepție, a punctat Popescu.
Nedreptatea suferită de militari în prezent
Cu toate acestea, revoluționarul și-a exprimat amărăciunea față de modul în care societatea și clasa politică i-au tratat pe acești militari în ultimele trei decenii. Deși și-au riscat viața și cariera refuzând ordinele dictatoriale, mulți dintre ei au fost contestați pentru simplul fapt că purtau uniforma militară în acele zile.
Ei au fost huliți și terfeliți peste tot, că vezi Doamne de ce au fost în armată și că n-au dreptul să fie revoluționari, dar au fost expuși, atât de mult expuși pericolului, a conchis Constantin Popescu.
