Tovarăşi, zicea tovarăşu, să gândim cu capetele noastre”.
„Cu stânga nici cruce nu poți să-ți faci, dar să conduci o țară!” – Petre Ţuţea
Am reuşit să supăr, prin editorialele mele găzduite de cotidianul Jurnalul Olteniei, şi duşmani şi prieteni, dar am reuşit şi să aflu că sunt mult mai mulţi cei care mă citesc şi-mi dau dreptate şi, şi mai mulţi care doar mă citesc. Azi simt nevoia să clarific în câteva rânduri câteva aspecte legate de scrisul meu la JO, pornind de la o atenţionare personală a unui prieten care, orice am scrie noi, el şi eu, nu strică în niciun caz prietenia. Iaca zisele prietenului: ,,Mihai, în afară de presa de partid și presa cumpărată sau acoperită, un om de presă, dacă vrea să fie jurnalist, trebuie să critice puterea, nu să fie trompetă, asta scrie în orice curs de jurnalism. Dacă ești perceput ca trompetă așa va rămâne percepția. Deci, cât este PNL la putere critici PNL, când va veni PSD sau USR la putere îi critici pe ei, lasă trompetele că ei câștigă bine din rolul de trompetă dacă câștigi atunci este bine dar dacă o faci gratuit sau așa te obligă conducerea este altă treabă. Treaba ta ce faci dar scrii ca ăia plătiți cu bani mulți de la Guvern” (nn – care domne, ăsta sau toate?).
Acum, să le luăm pe rând. Am scris în, şi am „făcut” mai multe publicaţii fără bani, că respectivele publicaţii nu primeau şi nu primesc bani de niciunde, iar presa de partide ori cumpărată a evitat „să mă cumpere”. Conducerile publicaţiilor la care am scris mi-au cerut doar s-o fac şi atât. Ideea cum că un jurnalist trebuie „să critice doar puterea”, lansată de maestrul Ion Cristoiu, nu e valabilă din două motive: 1. fiindcă, având un stat democratic, avem mai multe puteri (executivă, legislativă, judecătorească şi presa). 2. se întâmplă ca nu toate puterile să fie „la putere” (ca acum, când puterea legislativă, puterea judecătorească şi o parte din puterea presei sunt la putere în opoziţie), şi atunci pe cine criticăm? Asta mă duce cu gândul la politică şi ideologii, adică la „stânga şi dreapta”, căci struţo-cămile de genul USL sau PRO ROMÂNIA nu se pun, ele fiind un fel de balamale ale uşii politice pe care intră după cum bate vântul, iar DREAPTA LIBERALĂ (de parcă ar exista şi Stânga liberală!) a lui V. Cataramă e partid pe persoană fizică, perfect legal însă. Apoi, aş vrea să se mai ştie, de către prieteni şi neprieteni, că în cursul vieţii mele n-am fost, deşi am fost invitat de mai multe, membrul nici unui partid, nici măcar în PCR, n-am ocupat funcţii (deşi am avut) de pe urma partidelor, şi nici n-am primit, ca fraierul, certificatul de revoluționar cuvenit pentru participarea direct la revoluţie. Vă spun însă că, dacă acum mi s-ar mai oferi l-aş primi.
Deci, dacă mai scriu şi dacă mă mai citiţi, faceţi-o cu buna credinţă caracteristică românului nemembru de partid, căci nu scriu decât întru înțelegerea a ce ni se-ntâmplă după politizarea totală a vieţii noastre, începută de PNŢCD şi dusă pe culmi de către PSD prin politizarea justiţiei şi a tuturor instituţiilor statului, care numai de drept nu mai e azi. Cât despre citatele din clasici (Eminescu, Ţuţea, etc.) cu care îmi întăresc cele scrise despre politica şi politicienii de la noi, n-am să bănuiesc pe nimeni că ar încerca să le conteste în vreun fel. Încercaţi, de exemplu, să vă „închinaţi cu stânga” (vorba lui Ţuţea) şi vedeţi cum e. Dar, trăind în două dictaturi (ceauşistă şi psd-istă – ambele de stânga), care nu mai sunt majoritare, politicienii au învăţat din mers „teoriile conspiraţioniste”, aplicându-ni-le, căci, vorba lui Nae Ionescu, jurnalistul: „În politica modernă rolul societăţilor secrete e determinant. Iar cine nu-l cunoaşte, cine nu ţine cont de aceste societăţi, se poate face profesor de istorie, ca să prostească şi alte generaţii”.
