Asociaţia SINAPTICA din Mehedinţi vrea să reconstituie două cuptoare de ars varul şi vor fi reparate două case tradiţionale, folosind tehnici de construcţie bazate pe var. Aceasta, prin proiectul cultural „Piatră şi foc”, realizat în parteneriat cu Primăria Podeni – Mehedinţi, Complexul Muzeal Naţional ASTRA şi Institutul Naţional al Patrimoniului. „Proiectul cultural este cofinanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional, se derulează între 15 iulie şi 15 noiembrie 2018 şi are drept scop oferirea de soluţii pentru regenerarea unui mesteşug rar, aflat pe cale de dispariţie, cel al vărăritului. Proiectul face parte din programul „Gazde bune în case bătrâne”, dezvoltat şi implementat de Asociaţia SINAPTICA. Pe durata proiectului vor fi reconstituite două cuptoare de ars varul şi vor fi reparate două case tradiţionale, folosind tehnici de construcţie bazate pe var, în comunele Podeni din judeţul Mehedinţi şi Blăjeni din judeţul Hunedoara.
Reconstituirea cuptoarelor de ars varul şi repararea caselor tradiţionale se vor realiza în timpul a două tabere de voluntariat, în perioadele 16-25 iulie 2018 şi 3-12 septembrie 2018”, spun reprezentanții Asociației.
Aceștia dau și detalii despre meşteşugul de producere a varului prin arderea calcarului unul „multimilenar, încă viu”, care „îşi caută drumul în secolul XXI”.
„Metoda de producere a varului prin arderea calcarului era cunoscută şi utilizată cu peste 2000 de ani în urmă. Prin aceasta metodă se putea obţine atât varul obişnuit, folosit pentru mortare şi zugrăveli, cât şi varul hidraulic, despre care există informaţii că ar fi fost folosit de constructorii romani pentru ridicarea podului de la Drobeta Turnu Severin. Această metodă arhaică mai este încă utilizată în unele zone montane din România, cum sunt cele din Mehedinţi şi Hunedoara. Aici mai pot fi văzute numeroase ruine ale unor astfel de cuptoare şi un număr foarte restrâns de cuptoare funcţionale.
La fel ca în cazul multor altor meserii tradiţionale, pe masură ce economia generală îşi schimbă structura, iar contextul social care îi recunoştea utilitatea se modifică, arderea varului este un meşteşug care dispare în urma modernizării societăţii şi a globalizării altor tehnologii de construcţii. Există însă domenii de activitate în care vărăritul tradiţional continuă să fie necesar, cum este restaurarea construcţiilor cu o vechime mai mare de 100 de ani. Păstrarea stării de conservare sau restaurarea unor construcţii vechi este dependentă de folosirea unor materiale şi tehnologii identice sau compatibile cu cele folosite iniţial. Varul pastă, produs prin mijloace tradiţionale era folosit atât în construcţii, cât şi în gospodărie. Astfel, ţăranii foloseau varul pentru a realiza mortar, pentru zugrăveli, pentru conservarea de legume şi fructe (apa de var), pentru pigmentarea textilelor (ca agent de curăţare şi fixare), ba chiar şi în medicina tradiţională”, arată reprezentanții Asociaţiei SINAPTICA.
Ei mai spun că proiectul “Piatră şi foc” urmăreşte recuperarea acestor cunoştinţe, transferul lor către tineri şi conservarea prin intermediul muzeologiei.
