La noi, ziceam, într-un editorial recent, încet-încet, Puterea Legislativă, adică acea putere ,,aleasă” de câţiva amărâţi, a luat locul Puterii Judecătoreşti dar, Istoria ne învaţă că, atunci când Puterea nu este îngrădită de Justiţie, se ajunge la autodistrugere! Suntem pe aproape! Căci, precum vedeţi, Ţiganiada-sezonul de primăvară, continuă. Şi pe scumpele noastre plaiuri, dar şi la Uniunea Europeană unde, după ce-au ajuns cei din guvern, pentru a prelua ,,preşedinţia rotativă” (au făcut act de prezenţă şi gata, altă pauză, că nu-i duc, mintea şi sufletul, să mai facă şi ce trebuie să facă pe acolo, altfel de ce te-ai mai dus!?, şi câte, Doamne, nu sunt şi trebuie făcute, acolo, pentru Ţară!), veni rândul politicienilor noştri de fiecare zi să mute ,,Ţiganiada pe plaiurile ,,Evropei”, să vadă şi ea, Evropa, ce vaşnic e românul când e la putere, şi ce poate el când poate.
Şi toată suflarea românească, stă cu ochii căscaţi la tv-uri să vadă cine învinge în teribila bătălie pe problemele justiţiei care e două: Ordonanţa 7, parcă, bazaconia concepută de ,,neşte dobitoci” care a scos ,,Justiţia” în stradă, (n-am auzit în viaţa mea să se mai fi întâmplat pe undeva pe planetă să iese justiţiabilii în stradă şi, dacă o fac, înseamnă că le-a ajuns cuţitul la os, e grav) şi L.C.K. (Laura Codruţa Koveşi). Chestia e două: că ăştia de la U.E., care ştiu ce e o muie, nu vor să li se-ntâmple şi lor, cum i se întâmplă poporului român, aşa că, fără să stea prea mult pe gânduri, au zis: dacă nu s-a pomenit pe planetă să iese justiţiabilii în stradă şi dacă ,,Puterea” de la Bucureşti se luptă (si dă-i şi luptă) cu o singură persoană (L.C.K), înseamnă că e ceva ce nu e OK, şi vom vedea foarte curând că ăştia ne vor spune pe faţă (dar noi nu vom întelege, că nu ne duce mintea orbită de furie personal şi de prostie colectivă), că suntem dobitoci cum nu s-a mai văzut, şi nişte proşti cum nu s-a mai văzut.
A face un asemenea joc politic dement împotriva intereselor propriei tale ţări şi a poporului tău e ultima treaptă a decăderii politice şi, cum spuneam mai sus, Istoria ne învaţă că, atunci când Puterea nu este îngrădită de Justiţie, se ajunge la autodistrugere!
Vom mai trăi un timp, ciudat şi greu, cu răni sătule de otravă, dar timpul le va rezolva pe toate câte sunt nelalocul lor în nesăbuita politică personală românească, de care-ţi vine, uneori,o scârbă iremediabilă, care, tot ţie îţi face rău. Dar ce să faci, n-ai plecat ,,destui” (cinci milioane), n-ai murit (de foame şi de ţară) destui? Suntem la cumpăna apelor. ,,România, trezeşte-te!”. ,,Deşteaptă-te române”!
