Studii recente arată că pacienții români sunt la coada clasamentului Europei în privința accesului la medicamente inovatoare. Din 156 medicamente inovatoare aprobate de Agenția Europeană a Medicamentului, doar 20 au fost introduse pe lista celor compensate și gratuite din România, mai puține decât în Bulgaria (33 medicamente noi) și mult mai puţine față de state ca Italia (86 ) ori Slovenia (52).
În ultimii 4 ani mai mult de 2.000 de medicamente au fost retrase de pe piață, 400 dintre acestea fiind medicamente originale, majoritatea fără alternativă terapeutică. Si acolo unde se mai găsesc înlocuitori la aceste medicamente, stocurile sunt pe cale de epuizare. Pacienții apelează tot mai mult la cunoștințe din străinătate pentru a-și procura medicația necesară. Farmaciștii spun că nu s-au mai întâlnit cu un fenomen similar atât de grav, în ultimii 30 de ani.
În 2019 doar două medicamente noi au fost incluse în lista celor compensate în ţara noastră. O nouă criză majoră se prefigurează începând din luna noiembrie, când alte 128 de medicamente sunt în risc de dispariție de pe piața internă, ceea ce ar afecta aproximativ 1,5 milioane de pacienți români cu afecțiuni grave (diabet, boli respiratorii, boli cardiovasculare, boli neurologice și psihiatrice, boli reumatologice, boli oncologice etc).
Tot mai mulți mari producători (vezi cazul Pfizer) se retrag de pe piață invocând dublarea cuantumului taxei clawback (pe cifra de afaceri) care, alături de menținerea artificială a unui preț foarte mic la unele tratamente, fac imposibilă menținerea produselor lor pe piața internă.
Sănătatea publică este o componentă majoră a oricărei strategii de securitate națională.
Apelurile repetate ale asociațiilor de pacienți, ale medicilor și companiilor farmaceutice pentru actualizarea listei de medicamente compensate, prin introducerea medicamentelor inovative trebuie să primească un răspuns coerent. Așa după cum este nevoie rapidă de o nouă viziune la nivelul guvernului, eliberată de improvizaţii, fondată pe soluții durabile, astfel încât marii producători să nu se retragă din România, iar medicamentele noi să fie accesibile la timp celor care au nevoie de ele.
Suspendarea exportului paralel de medicamente trebuie completată și de măsura redimensionării taxei clawback pentru ca aceasta să devină cu adevărat sustenabilă.
Se impune deasemenea o evaluare rapidă a modului în care funcționează departamentul din Agenția Națională a Medicamentului care aprobă și monitorizează studiile clinice şi care avea anul trecut doar patru angajați. Este foarte important ca acest departament să poată gestiona eficient o activitate decisivă în privința accesului pacienților la tratamentele inovative.
Nu în ultimul rând este nevoie de o dezbatere rapidă si serioasă asupra modului de compunere a bugetelor alocate sănătăţii în România. Deşi acestea au crescut în ultimii ani în mod constant ele rămân printre cele mai mici din UE, raportate la PIB, aceasta fiind o cauză directă a penuriei de medicamente și a accesului extrem de limitat la medicamente și terapii alternative.
