Actrița franceză Brigitte Bardot, devenită celebră în anii ’60 și ferventă susținătoare a drepturilor animalelor, a murit, a anunțat fundația care-i poartă numele, informează AFP.
Adio, Brigitte Bardot!
„Fundația Brigitte Bardot anunță cu imensă tristețe decesul fondatoarei și președintei sale, doamna Brigitte Bardot, actriță și cântăreață cunoscută pe plan mondial, care a ales să-și abandoneze cariera prestigioasă pentru a-și dedica viața și energia apărării animalelor”, scrie în comunicatul Fundației Brigitte Bardot.
Ulterior, Fundația a precizat că decesul a avut loc la reședința actriței din Saint-Tropez, în sudul Franței.
Spitalizată în timpul lunii octombrie la Toulon pentru o operație, actrița revenise acasă, transmițând publicului în noiembrie un mesaj prin care invita „toată lumea să se calmeze” în privința stării sale de sănătate.
Mitul „B.B.”: Revoluția care a schimbat cinematografia
De la „Et Dieu… créa la femme” („Și Dumnezeu a creat… femeia”), cu care a declanșat o adevărată revoluție, la „Mépris” („Disprețul”), Brigitte Bardot a fost timp de aproximativ cincisprezece ani cea mai faimoasă actriță din lume.
„Un corp sălbatic, animalic, liber, explodează pe ecran”, scria criticul Jean Douchet.
A jucat în 56 de filme înainte de a-și încheia brusc cariera în 1973, la doar 39 de ani, pentru a-și dedica restul vieții cauzelor caritabile, scrie digi24.ro
O voce controversată în politica franceză
În ultimii ani, fosta actriță s-a remarcat mai mult prin luările de poziție de natură politică. „Libertatea înseamnă să fii tu însuți, chiar și când asta deranjează”, scria ea în cartea sa „Mon BBcédaire”. Susținea că Franța a devenit „ternă, tristă, supusă” și se declara apropiată de ideile Marinei Le Pen.
Relația cu România: Lupta pentru câinii maidanezi
Relația sa cu România a fost marcată de eforturile de protejare a câinilor fără stăpân. Brigitte Bardot a venit de două ori la București, întâlnindu-se cu Traian Băsescu pentru a promova sterilizarea în locul eutanasierii.
Dezamăgită de evoluția lucrurilor, în 2013, după adoptarea legii eutanasierii, actrița a lansat un atac dur la adresa președintelui de atunci: „Acest tiran nu se gândește decât să ucidă și condamn politica sa dictatorială, nedemnă de un stat membru al Uniunii Europene. S-ar crede că s-a revenit sub Ceaușescu!”.
Povestea lui Brigitte Bardot
Actriţa Brigitte Bardot (pe numele real Brigitte Anne-Marie Bardot) s-a născut la 28 septembrie 1934, la Paris. A studiat în copilărie baletul, în 1947 fiind admisă la Conservatorul din Paris, unde a urmat cursurile coregrafului rus Boris Knyazev, timp de trei ani, potrivi site-ului www.thefamouspeople.com.
Frumoasă şi graţioasă, în 1949 a fost invitată să dea o probă ca model pentru un spectacol de modă.
În acelaşi an a pozat ca model pentru publicaţia de modă „Jardin des Modes”, iar după un an a apărut pe coperta revistei ELLE şi a fost remarcată de regizorul Roger Vadim, care a invitat-o la o audiţie pentru un rol în filmul „Les lauriers sont coupes”.
Bardot a primit rolul, dar filmul nu a apărut. Totuşi, acest incident a făcut-o să aleagă cariera de actriţă, precizează site-ul amintit. Brigitte Bardot a debutat în 1952 în comedia „Le Trou Normand”.
Brigitte Bardot, simbolul care a sfidat o lume întreagă
în perioada 1952-1956 a apărut în 17 producţii cinematografice. În 1953 a jucat un rol în „L’Invitation au chateau” şi a intrat în atenţia presei când a participat la Festivalul Filmului de la Cannes, conform site-ului cinemagia.ro.
A jucat roluri episodice în trei filme englezeşti: „Doctor at Sea” (1955), „Helen of Troy” (1954) şi „Act of Love” (1954).
La începutul anilor ’70 a hotărât să se retragă din cariera de actriţă, deşi era încă tânără. După apariţiile în filmele „Les Novices” (1970), „Boulevard du Rhum” (1971), „Les Pétroleuses” (1971), „L’histoire tres bonne et tres joyeuse de Colinot Trousse-Chemise” (1973), Bardot şi-a anunţat retragerea.
Din bogata filmografie a actriţei mai amintim: „Don Juan ou Si Don Juan etait une femme… / Don Juan” (1973), „L’ours et la poupée” (1969), „Shalako” (1968), „A coeur joie” (1967), „Marie Soleil” (1966), „Viva Maria!” (1965), „Le Mepris” (1963), „Le repos du guerrier” (1962), „Amours célebres” (1961), „La Bride sur le cou” (1961), „L’affaire d’une nuit” (1960), „La vérité” (1960).
Citește și: Radu Lupu la 80 de ani: Comoara ascunsă în 6 discuri rare
