Aproape 10.000 de sesizări pentru copii dispăruți au fost făcute, în ultimul an, în România, conform unui raport publicat miercuri de către Organizația Salvați Copiii. În jumătate dintre cazuri este vorba despre copii care au plecat voluntar din locuințe sociale, cămine școlare sau centre ale direcțiilor de protecția copilului.
Potrivit statisticii Poliției Române, solicitate de Organizația Salvați Copiii România, în perioada aprilie 2023 – aprilie 2024, au fost procesate 9.902 de sesizări privind minori dispăruți. Dintre aceste sesizări, active mai sunt, în acest moment, 424, dintre care majoritatea (295) privesc minori cu vârsta cuprinsă între 14 și 17 ani.
Prin comparație, între 30 aprilie 2022 și 22 aprilie 2023 au fost 8.722 de sesizări referitoare la dispariția minorilor, cu 1.145 mai mult decât în anul anterior.
Din totalul sesizărilor privind disparițiile de minori în ultimul an:
- 97 se referă la copii cu vârsta sub 5 ani;
- 163 la copii cu vârsta cuprinsă între 5 și 10 ani;
- 2.300 privesc copii cu vârsta între 10 și 14 ani;
- 7.342 sunt sesizări care se referă la disparițiile unor copii din grupa de vârstă 14 – 17 ani.
În fiecare an, în Europa sunt raportați în jur de 250.000 de copii dispăruți. Missing Children Europe, federația europeană dedicată copiilor dispăruți și exploatați sexual, publică anual, de Ziua Internațională a Copiilor Dispăruți, raportul său „Cifre și tendințe”, care colectează și analizează date din rețeaua sa de linii telefonice de urgență pentru copii dispăruți, pentru a ajuta profesioniștii din domeniu să înțeleagă mai bine complexitatea problemei și să dezvolte strategii eficiente pentru a proteja copiii vulnerabili. În 2023, linia telefonică europeană de urgență 116 000 pentru copii dispăruți a primit 67.345 de apeluri referitoare la 7.274 de cazuri de copii dispăruți.
Cele mai recente cazuri raportate în 2023 dezvăluie că 66% dintre copiii dispăruți fie au fugit fie au fost alungați de acasă sau din instituțiile de îngrijire, evidențiind vulnerabilitatea lor profundă. Cazurile de răpire de către părinți (18 %) și dispariția copiilor migranți (6 %), raportate la liniile telefonice de urgență, prezintă, de asemenea, tendințe îngrijorătoare care necesită atenție și sprijin imediat (Cifre și tendințe 2023). În plus, membrii Missing Children Europe și-au exprimat îngrijorarea crescândă cu privire la fenomenul grooming-ului, fie online, fie offline, ca factor semnificativ care determină copiii să fugă. Din cauza vulnerabilității lor mai mari, acești copii sunt expuși riscului de a fi exploatați sexual și traficați.
O problemă principală în lupta pentru prevenirea plecărilor de acasă ale copiilor este percepția greșită a fenomenului și în special asocierea cu termenul voluntar. De cele mai multe ori, aceste plecări sunt denumite plecări voluntare, însă acest termen neagă complexitatea și natura fenomenului.
Motivele pentru care copiii fug de acasă:
- – Copiii fug în primul rând din cauza problemelor de acasă, iar în fruntea listei se află diferitele forme de violență, conflictul, abuzul și neglijarea. Schimbările în dinamica familială, stilul parental prea autoritar și consumul de alcool și droguri al unui părinte reprezintă de asemenea probleme identificate acasă.
- – Două traiectorii principale sunt identificate atunci când se cercetează motivațiile din spatele fugarului. Aceste traiectorii sunt: pleacă de acasă din cauza a ceva și pleacă de acasă spre ceva. Copiii care fac parte din traiectoria „pleacă de acasă din cauza a ceva” identifică fuga ca un mijloc de a se distanța de o situație dificilă. În schimb, copiii care fac parte din traiectoria „pleacă de acasă spre ceva” identifică frecvent fuga cu dorința lor de a se apropia de o persoană sau de o situație care par mai dezirabile decât cele actuale.
- – Sănătatea mintală este identificată ca un motiv comun pentru a fugi, deseori aparținând traiectoriei „pleacă de acasă din cauza a ceva”. Din această categorie fac parte mai ales tinerii cu episoade depresive și ideație suicidară.
- – Copiii din centrele de plasament reprezintă unul dintre grupurile de tineri cele mai expuse riscului și cu probabilitate crescută de a fugi și a avea dificultăți în accesarea ajutorului. Motivele comune includ dorința lor de a se alătura familiei de origine sau cuiva apropiat lor și problemele ce țin de ocrotirea lor din centrele de plasament.
- – Cea mai frecventă problemă pe care copiii o experimentează la școală are legătură cu bullyingul, urmată de tulburările de învățare, frecvența redusă la ore și presiunea socială din partea colegilor.
„Sunt esențiale prevenția și sprijinul oferit copiilor în momentele dificile. Momentul întoarcerii acasă sau în centru este o etapă delicată în traiectoria copiilor fugari, ceea ce necesită o atenție sporită din partea familiilor și a profesioniștilor. Tinerii au identificat momentul întoarcerii ca un pas semnificativ care le influențează decizia de a fugi din nou sau nu. Părinții, îngrijitorii și familiile rămân cei mai importanti factori pentru prevenire și sprijin, tinerii având nevoie de comunicare deschisă, ascultare, empatie și o relație bazată pe grijă și compasiune. Copiii au nevoie de adulți în care să aibă încredere”, spune psihologul Salvați Copiii România, Mihaela Dinu.
Din anul 1983, ziua de 25 mai este dedicată copiilor dispăruţi, iar la nivel mondial sunt organizate acţiuni care au scopul de a sensibiliza opinia publică cu privire la problematica copiilor declaraţi dispăruţi în întreaga lume.
Foto: arhivă
