Bolile alergice afectează 15-30% din populaţia ţărilor dezvoltate. Unele afecţiuni alergice sunt într-o creştere alarmantă, un exemplu în acest sens fiind astmul manifestat la copii, a cărui prevalenţă s-a dublat în ultimii zece ani, potrivit sănătateplus.ro.
Factorii care determină alergia sunt creşterea expunerii la proteine animale (câinii şi pisicile de casă), fumatul, poluarea atmosferică, scurtarea duratei alăptării la sân şi introducerea precoce a laptelui de vacă şi altele.
Aparent paradoxal, mai multe studii epidemiologice au arătat că în rândul indivizilor cu alimentaţie deficitară şi cu o frecvenţă mărită a bolilor infecţioase, cu alte cuvinte, la cei ce aparţin păturilor mai sărace, de la baza societăţii, bolile alergice au o prevalenţă mai mică, în comparaţie cu populaţia din ţările dezvoltate, arată sursa citată care mai precizează că unii specialişti au emis chiar ipoteza că alergiile ar putea fi cauzate de bunăstare.
Unii dintre alergenii cu răspândire aproape ubicuitară sunt acarienii, fiinţe microscopice înrudite cu păianjenii, ce sunt prezenţi, aproape fără excepţie, în praful de casă şi constituie de multe ori cauza alergiei la praful de casă.
Ştiinţific denumiţi Dermatophagoides pteronyssinus, acarienii sunt vieţuitoare care nu se văd cu ochiul liber, ci doar cu microscopul şi sunt din familia arahnidelor, ca şi păianjenii. Într-un gram de praf pot să existe cca. 20.000 de acarieni. Aceste fiinţe microscopice trăiesc şi se înmulţesc într-un mediu cald şi umed, nesuportând climatul rece şi uscat. Locurile lor predilecte de trai şi de înmulţire sunt pernele, aşternuturile, covoarele, saltelele, tapiţeria mobilelor, hainele. Există numeroase dovezi că multe dormitoare din locuinţele moderne oferă condiţii ideale acarienilor, fiind adevărate incubatoare pentru aceştia. E bine de ştiut că acarienii nu trăiesc direct pe pielea omului şi nu înţeapă tegumentele, fapt pentru care nu pot fi consideraţi paraziţi. Ei se hrănesc cu particule de piele umană descuamată. Un alt fapt liniştitor este că nu sunt vectori de transmitere a unor boli. Acarienii nu cauzează probleme decât indivizilor care dezvoltă reacţii alergice faţă de ei.
Acarienii sunt o componentă importantă a prafului de casă. Praful de casă este un material biologic complex, care include acarieni, peri şi scuame de piele umană şi ale animalelor de casă, pene, fungi, fibre textile, resturi alimentare, detritusuri de insecte, substanţe anorganice etc. Deşi alergizarea se poate produce la oricare dintre substanţele care intră în componenţa prafului de casă, de cele mai multe ori, vinovaţii principali sunt acarienii. Acarienii cauzează morbiditate ridicată. În unele regiuni cu umiditate relativă ridicată, până la 80% din copiii şi tinerii astmatici au teste cutanate pozitive la antigene de acarieni.
O locuinţă murdară poate să determine agravarea stării unui bolnav cu alergie la praful de casă, totuşi, prezenţa alergiei la unul din membrii unei familii, nu presupune în mod necesar deficienţe în ceea ce priveşte curăţenia. Realitatea este că, oricât de conştiincios ar fi aplicate, procedeele obişnuite de curăţenie nu soluţionează această afecţiune alergică supărătoare. Din contră, metodele uzuale, cum ar fi de exemplu, măturatul, scuturatul, bătutul sau alte procedee similare, pot agrava simptomele, deoarece particulele alergizante sunt mobilizate din grosimea covoarelor sau păturilor în aerul respirat de persoana alergică.
Primele suspiciuni care ridică posibilitatea unei afecţiuni alergice sunt simptomele clasice ale rinitei şi conjunctivitei alergice (descrise mai sus). În cazul unor astfel de simptome, este bine să vă adresaţi unui medic specialist alergolog. Acesta vă va pune o serie de întrebări cu privire la locuinţa dvs., la microclimatul de la locul de muncă, la prezenţa unor animale de casă etc. Un alt pas important, care multe ori confirmă şi conferă un caracter mai precis diagnosticului, este efectuarea testelor cutanate pentru aprecierea sensibilităţii la diferiţi alergeni. O reacţie pozitivă la aceste teste, care sunt de resortul alergologului, va arăta că sunteţi alergic la unul sau mai mulţi alergeni.
Tratamentul alergiei la praful de casă
Prima măsură şi în acelaşi timp, măsura care depinde în cel mai înalt grad de pacient şi familia sa, este controlul expunerii la alergenul incriminat. În afară de evicţie – cum o numesc specialiştii – la recomandarea şi sub supravegherea alergologului, se pot administra medicamente antialergice şi se poate recurge la imunoterapia specifică cu vaccinuri alergenice (această ultimă măsură fiind cunoscută sub numele de „desensibilizare“).
Sănătateplus.ro, site de pe care au fost preluate informaţiile de mai sus, oferă o serie de recomandări pentru reducerea expunerii la alergeni.
Pe de altă parte, asociaţia germană Skin and Allergy Help, citată de agenţia DPA şi, apoi, de Agerpres, informează că persoanele alergice la praful din casă ar trebui să înlăture din locuinţe colectorii de praf, ca perdelele şi covoarele.
De asmenea, asociaţia recomandă spălarea lenjeriei de pat cu regularitate la 60 de grade Celsius, temperatură potrivită pentru distrugerea prafului cu acarieni care provoacă alergia.
În plus, locuinţa trebuie aerisită în mod regulat, iar cei care sunt alergici la praful din casă ar trebui ssă nu intre în dormitor cu hainele de stradă, schimbându-se în altă cameră din locuinţă.
