Christoph Daum, fostul selecționer al echipei naționale a României, a încetat din viață sâmbătă, la Koln, la vârsta de 70 de ani. După o bătălie de lungă durată cu cancerul, reputatul tehnician „a decedat în pace, în mijlocul familiei”, după cum au anunțat apropiații germanului.
Fostul selecționer al României și-a descoperit afecțiunea în urmă cu doi ani, dar boala s-a agravat în ultimele luni, după ce a efectuat îndelungi ședințe de chimioterapie, scrie digisport.ro
”După ultimele împrejurări, nu voi fi mai bine”, spunea Christoph Daum, la începutul anului, în presa germană.
Sâmbătă, 24 august 2024, Christoph Daum ”a decedat în pace, în mijlocul familiei”, a transmis publicația germană BILD.
În această vară, Federația Română de Fotbal l-a chemat pe Christoph Daum la unul dintre meciurile naționalei de la EURO 2024, însă fostul tehnician nu a putut onora invitația.
Christoph Daum a bifat 10 meciuri pe banca echipei naționale a României, având o medie de 1,20 de puncte pe meci.
Trei victorii, patru înfrângeri și trei remize reprezintă bilanțul lui Christoph Daum pe banca României.
Daum s-a născut în Oelsnitz, un micuț oraș minier din estul Germaniei. A jucat fotbal doar 7 sezoane, pentru două echipe, Eintracht Duisburg (1972-1975) și FC Koln (1975-1979). Are un singur trofeu, un campionat în 1978, scrie gsp.ro
Și-a început cariera de antrenor în 1986, pe banca lui Koln, antrenând neîntrerupt până în 2012, când a luat o pauză după un sezon petrecut pe banca belgienilor de la Brugge. A revenit în fotbal pentru 6 luni, la Bursaspor, pe care a părăsit-o în martie 2014. Doi ani mai târziu, avea să devină primul selecționer străin din istoria echipei naționale a României. Până în acel moment, Daum nu pregătise niciodată o „națională”.
Christoph Daum a preluat naționala României după EURO 2016 și a fost demis 14 luni mai târziu, în septembrie 2017, după ce prima reprezentativă a ratat calificarea la Mondialul din Rusia.
Nu a fost cel mai liniștit mandat al său, perioada petrecută la cârma primei reprezentative fiind însoțită de critici primite din partea fanilor și a oamenilor de fotbal, dar și de clinciuri cu presa.
Ca antrenor, a înregistrat performanțe notabile în anii ’90 și la începutul anilor 2000. A luat titlul și Supercupa cu VfB Stuttgart în sezonul 1991-1992 , Liga Turcă alături de Beşiktaş (1994-1995), dar și o Cupă și două titluri cu Fenerbahce (2003–04, 2004–05), precum și un campionat cu Austria Viena (2002-2003).
