Trambulina nu e pentru copiii sub 6 ani, avertizează medicii. Cele mai multe accidente au loc direct pe suprafața de sărit, nu prin cădere, făcând ca plasa de protecție să nu poată elimina toate riscurile
De ce trambulina este interzisă copiilor sub 6 ani
Mulți părinți cred că trambulina este una dintre cele mai sigure jucării din curte sau de la locul de joacă. În realitate, lucrurile nu stau așa. Camerele de gardă ale spitalelor de pediatrie primesc aproape zilnic, mai ales vara, copii răniți în accidente pe trambulină. Unii au entorse sau fracturi, alții ajung cu traumatisme craniene ori leziuni ale coloanei, provocate de o aterizare greșită sau de faptul că mai mulți copii sar în același timp.
Cele mai frecvente mecanisme de accidentare sunt:
- Aterizarea incorectă pe saltea;
- Ciocnirea între doi copii care sar simultan sau între un adult și un copil;
- Căderea de pe trambulină;
- Prinderea piciorului între arcuri sau în zona cadrului.
Un detaliu important: Majoritatea accidentelor se produc pe suprafața trambulinei, nu prin cădere de pe ea. Astfel, plasa de protecție, deși utilă, nu elimină riscul. De asemenea, lipsa protecțiilor pentru plasa laterală, cum există în cazul modelelor mai ieftine, crește destul de mult riscul de accidentări.
Statisticile internaționale arată sute de mii de prezentări la urgență anual doar în Statele Unite, iar tendința este similară, proporțional, și la noi.
Ce fel de traumatisme ascunde o săritură greșită?
”Cel mai frecvent vedem entorse de gleznă, fracturi de antebraț și de cot – copilul cade și se sprijină instinctiv în mână. La copiii mici este tipică așa-numita „fractură a trambulinistului” (fractura de tibia proximală), care apare când un copil mic sare alături de unul mai mare: salteaua ricoșează exact când piciorul copilului mic este în extensie. Depinde foarte mult și de pacient.
De exemplu, copiii mai mici (sub 10 ani) sunt mai predispuși fracturilor și entorselor ușoare, pe când adolescenții sau copiii mai corpolenți pot avea entorse mai grave, cu apariția leziunilor meniscale (genunchi), luxațiilor permanente ce necesită vizite în urgență la spital (umăr sau rotulă) sau fracturi la nivelul gleznei.
Din păcate, sunt cazuri în care am avut pacienți cu fracturi de bazin și șold sau fracturi deschise care au trebuit operate în urgență și care sunt tipice unor accidente rutiere, de exemplu”, explică Dr. Alin Gabriel Sterian, medic ortoped pediatru la Spitalul de Urgență pentru Copii „Grigore Alexandrescu”, într-un interviu acordat Totul Despre Mame.
Spectrul nu se oprește însă la entorse și fracturi. Vedem și leziuni ale cartilajelor de creștere, luxații, iar în cazurile severe – traumatisme craniene și leziuni ale coloanei cervicale, aproape întotdeauna asociate cu tentative de salturi (flip-uri). O aterizare pe cap sau pe ceafă după un salt ratat poate avea consecințe neurologice permanente. Astfel de accidente sunt rare, dar sunt cele mai grave pe care le poate produce o trambulină.
Trambulina și riscurile ascunse: ce trebuie să știe toți părinții
Medicul spune că recomandarea societăților internaționale de pediatrie și ortopedie pediatrică, pe care o susțin întru totul, este ca sub 6 ani copiii să nu folosească trambulina deloc.
”Motivele sunt anatomice și biomecanice: la această vârstă oasele sunt mai fragile, cartilajele de creștere sunt deschise și vulnerabile, coordonarea și controlul postural sunt imature, iar masa corporală mică îi face să fie „catapultați” de energia returnată de saltea atunci când sar împreună cu copii mai mari. Studiile arată că cel mai mic copil de pe trambulină are un risc de câteva ori mai mare de a se accidenta decât cel mai mare. Practic, copilul mic plătește pentru energia generată de copilul mare.”
Cele 6 greșeli majore care duc la accidente grave
1. Săritul simultan al mai multor copii
Aproximativ trei sferturi din accidente se produc în această situație, iar victima este aproape întotdeauna copilul cel mai mic. De asemenea, sunt situații când părinții intră pe saltea și atunci forțele pe suprafața activă sunt disproporționate și se creează un mediu extrem de riscant pentru copil. Altă situație care trebuie evitată este prezența unui animal de companie, care se poate speria ușor și poate avea o reacție imprevizibilă și periculoasă pentru copil.
2. Lipsa supravegherii active
Părintele este adesea de față, dar stă cu telefonul în mână, sau lasă un frate mai mare (tot minor) să supravegheze. Supravegherea activă înseamnă să oprești comportamentele riscante înainte să se producă accidentul. Într-un mediu cu potențial periculos, adulții trebuie să aibă ultimul cuvânt în stabilirea regulilor.
3. Tolerarea sau încurajarea salturilor periculoase
Flip-urile (salturile peste cap) sunt responsabile de cele mai grave leziuni de coloană cervicală. Aceste mișcări nu ar trebui permise în medii necontrolate de specialiști.
4. Echipamentul neîntreținut corespunzător
Aici intră probleme precum: plasă ruptă sau complet absentă, arcuri neacoperite, trambulină montată direct pe beton ori prea aproape de garduri și copaci, protecții laterale insuficiente și utilizarea suprafețelor ude sau alunecoase.
5. Copiii se joacă desculți în trambulină
Este probabil un detaliu luat puțin în considerare, dar foarte important. Dacă piciorul este descoperit, atunci nu avem o aderență optimă la aterizare în cazul în care copilul transpiră sau calcă pe o pată de lichid. Statistic, cele mai multe traumatisme apărute pe trambulină sunt după aterizare și cu piciorul gol, indiferent dacă s-au efectuat exerciții simple sau complexe.
6. Amestecarea altor sporturi în spațiul de sărit
În trambulină doar sărim. Nu trebuie să combinăm sporturile într-un spațiu așa mic: nu jucăm fotbal, tenis, handbal și nu ne urcăm cu rolele pe suprafața activă. Par sfaturi banale, sau chiar absurd de banale, dar „viața bate filmul” și există un pacient pentru orice posibilitate. De asemenea, nu sărim în trambulină dacă avem ghips la mână sau în altă parte „mai ferită”.
O greșeală de percepție: Mulți cred că trambulina este „ca o saltea, ce se poate întâmpla?”. În realitate, este un aparat care generează forțe considerabile, nu o simplă jucărie.
Când trebuie să mergi urgent la medic?
Un copil trebuie văzut imediat de un specialist dacă după accidentare apare oricare dintre următoarele situații:
- Refuză să calce pe picior sau să își folosească mâna;
- Prezintă o deformare vizibilă sau o umflătură importantă;
- Durerea nu cedează sau se accentuează în timp;
- A suferit un traumatism la cap sau la gât, mai ales dacă a existat pierdere de cunoștință, vărsături, somnolență sau amețeală;
- Acuză furnicături sau slăbiciune în membre.
Atenție la capcana clasică!
Copilul „își revine” pe moment și continuă joaca, iar a doua zi nu mai poate călca pe picior. La copii, fracturile fără deplasare și leziunile de cartilaj de creștere pot fi înșelător de discrete.
Regula de aur pentru părinți este simplă: dacă durerea sau șchiopătatul persistă peste 24 de ore, copilul trebuie evaluat de un specialist. Este întotdeauna mai bine un consult în plus decât o fractură în cartilajul de creștere descoperită mult prea târziu.
Citește și: Când poate un minor să călătorească singur cu avionul?
