Vasil Tolevski: „În Biblie scrie: «Să nu furi!» Dar cine a văzut un ministru care să citească Biblia? Pe aceste meleaguri au fost mereu criminali şi mafioţi. Acum au mai apărut şi oamenii politici.
Japonezii au harakiri. Noi avem alegeri.
Raită prin viață. Despre Politică și Politicianism
În 2011 mi-a apărut cartea de versuri „Romantic într-un veac barbar”. Ea (cartea) îşi trage conţinutul (e inspirată) din primordialul Măceşului natal, zonă de referinţă (confirmată istoric) pentru meleagurile Olteniei. În editorialul de azi ţin să vă spun că, trăitor într-un veac barbar, poporul român a rămas în urmă, nu s-a adaptat, moral şi cultural, principiilor, cerinţelor şi durităţilor veacului. Pe aceleaşi meleaguri (şi nu numai pe ele), de neuitat pentru mine, a venit ştiutul moment al colectivizării din care mi-aduc aminte cu galeşă plăcere un cuvânt, atunci enigmatic pentru mine, şi-o să vedeţi de ce, „socotitor”.
A fi socotitor la CAP-ul din Măceşul de Sus era lucru mare din două motive. Unul era acela că socotitorul era „cineva” în sat şi piesă (funcţie) importantă în colectiv. Al doilea, care mă obseda atunci (mă obsedează şi acum) era că nu pricepeam cum face el, socotitorul, atâtea calcule, fără să greşească, altfel se supărau, mama sau alt ţăran, încât fiecare primea ce i se cuvenea (bani, grâu, porumb, fasole, mere, nuci, cartofi, zahăr, miere, şi câte altele care se dădeau atunci) în raport de zilele (şi orele) pe care le lucrase şi care se găseau lunar pe nişte tabele mari prinse în afişierele ca nişte ferestre făcute special în zidurile în spatele cărora se găsea sediul GAC/CAP-ului de unde se dirija viaţa agriculturii, a satului şi a sătenilor lui. Cifrele, reflectând munca şi câştigurile, erau cu două zecimale, iar scrisul socotitorului era frumos, ca-n cărţile vechi, că te mirai de el.
În timp, pe măsură ce barbariile veacului se înmulţeau şi evoluau, socotitorii au fost înlocuiţi cu economiştii, apoi cu „calculatoriştii”, cum le zic eu, şi ăştia nu mai afişau/afişează ce ţi se cuvine, le bagă acolo, în foldere, aşa că, pentru că nu mai sunt „la vedere”, nici nu mai sunt sigure, sunt făcute fără bună-credință, suflet, şi fără rostul lor, acela de a-l face pe om să-şi vadă munca şi rezultatele ei de care depinde el, ca om, că munca l-a făcut pe om.
Ca atare, consider eu, guvernele noastre, măcar de acum încolo, ar trebui să-şi facă nişte „socoteli”, că bani au (cu atâtea impozite!), şi să angajeze nişte bieţi „socotitori” mai ca lumea, ca pe vremuri, care să ştie ce şi cum este chestia asta cu munca şi nemunca, cu rezultatele muncii şi nemuncii (are şi asta rezultate), că poate aşa se mai pune ordine în cheltuirea banilor (bugetului) dar şi în viaţa amărâtă a omului de rând din zilele noastre amărâte că nu mai ştie încotro s-o ia. Ori, poate, reînfiinţează vechiul Comitet de Stat al Planificării, după ce se vor sfătui cu Nicolae Văcăroiu, om de-al lor şi unul din stâlpii amintitei instituţii, foarte necesară şi folositoare la vremea respectivă, cu socotitori ca lumea, altfel nu le ieşea „tovarăşul plan” despre care „poețea” poetul Dan Deșliu, care, cum bine mărturisea mai târziu, chiar credea în planuri „cincinale” şi altele.
”Ce e ce e Politica, tovarăși?”
Între timp, în cursul vieții mele, politica s-a schimbat, pe ici, pe colo, prin unele puncte esențiale. Dar ce e Politica, tovarăși? DEX zice: 1. Știința și arta de a guverna un stat; formă de organizare și conducere a comunităților umane, prin care se menține ordinea internă și se garantează securitatea externă a comunităților respective, 1.1. Suprastructură a sistemului social, incluzând conștiința politică, relațiile politice, instituțiile și organizațiile politice.
A face politică = a lua parte în mod activ la discutarea și rezolvarea treburilor statului. 2. Tactica, strategia, metodele și mijloacele folosite de organele puterii în vederea realizării obiectivelor fixate; ideologia care reflectă această activitate.
Dar Politicianismul? Politicianismul „iaste”: 1. Comportament politic bazat pe interesele personale, de grup sau de partid. Sinonim: politicărie.
Întâmplări din realitatea imediată, unele mai ciudate și mai hazlii decât altele, ne fac să nu vedem partea profundă a realității istorice din România anului de grație 2026, sărăcia generalizată a Țării și a Poporului său. Punctul de plecare al acesteia, al sărăciei generalizate, îl reprezintă politicianismul smintit care a înlocuit politica și a devenit cea mai rentabilă ramură a economiei.
Despre noi: Despre Politică și Politicianism
Dacă întrebi cu ce se ocupă x, ți se răspunde admirativ că e politician. De întrebi cum o duce, e rentabilă „meseria” asta, afli că n-o duce rău, s-a ajuns de când s-a băgat în politică. Partea interesantă este că practicanții politicianismului ca meserie de bază s-au înmulțit, dar e bine pentru că a crescut astfel numărul românilor care au ieșit din stadiul sărăciei lucii de care vorbeam. De asta probabil sunt acum atât de mulți la putere și niciunul în opoziție. Ba, în opoziție în cadrul Puterii, mai fu unul singur, Ilie Bolojan, premierul. Dar îl terminară. Urmează o lună de circ pe temă „Guvern tehnic/tehnocrat”, adică fără politicieni, ceva ce la noi nu se poa…
Că politicianiștii noștri scumpi și dragi sunt mereu pe baricade (vorba unui amic). Au părăsit baricada/guvernul „Coaliției” (cand îi vedeai pe sticlă jurai că nu vor uita o viață ce rău le-a fost la putere) și-au trecut pe baricada puterii din umbră unde dezbat probleme mult mai omenești, cum să faci să se ducă pe apa sâmbetei o Țară și Poporul său c-așa vrei tu. Ceva mai rău decât Diana (Șoșo), „spioana” României la Moskova, în dialog cu Putin, sau Dronele Barcă din Portul Constanța… Să vedem ce „mână” are Dan, căpitan de plai românesc, care are pe „baricade” majoritate lejeră PSD+AUR și în „opoziție” PNL+USR. Politicianismul, după știința mea, poate avea o dublă origine. Din degenerarea adevăratei politici sau dintr-o nepotrivire între mecanismul vieţii politice şi fondul sufletesc al poporului. Iar, ceea ce nu se poate dobândi de partide pe căi normale, se dobândeşte uşor prin politicianism care, odată ivit în viaţa politică a unui popor, îl doboară (pe popor), că greu se mai poate ridica, mai ales că o parte din popor a devenit „bobor”. În această situație se află astăzi Poporul Român.
*
Ca să devină stăpân, politicianul se preface că este servitor. (Charles de Gaulle)
În politică este necesar fie să îţi trădezi ţara, fie electoratul. Prefer să-mi trădez electoratul. (Charles de Gaulle)
În politică, prostia nu e un handicap. (Napoleon Bonaparte)
Justiţia, subordonată politicii, a devenit o ficţiune. (Mihai Eminescu)
Moralitatea politică nu poate exista niciodată având la bază imoralitatea individuală. (Samuel Smiles)
Politica este poate singura meserie pentru care se crede că nu este necesară nicio pregătire. (Robert Louis Stevenson)
Politica nu are principii. Are numai interese. (Octavian Paler)
Politicianul se gândeşte la viitoarele alegeri, omul de stat la următoarele generaţii. (Otto von Bismarck)
Politicienii sunt oamenii care, atunci când văd luminiţa de la capătul tunelului, aleargă şi mai cumpără tunel. (John Quinton)
Un popor care alege politicieni corupţi, impostori, hoţi şi trădători, nu este victimă, ci complice. (George Orwell)
