Marin Sorescu: Cu mine se petrece ceva. O viaţă de om.
C. Argetoianu: „La înapoierea mea din Italia am găsit la Bucureşti o atmosferă de casă de nebuni, în care se înjurau oamenii unii pe alţii, de dimineaţa până seara. Şi dacă ar fi fost numai atât! Dar pe lângă nebuni mai erau şi pungaşi!”
Economia politică este știința socială fundamentală care studiază modul în care societatea produce, distribuie și consumă resurse și bogăție. Aceasta analizează interacțiunea dintre activitatea economică (producție, consum, piață, inflație, șomaj) și factorii politici, guvernamentali și instituționali care o influențează.
Politica industrială reprezintă setul de intervenții și strategii guvernamentale sau supranaționale menite să susțină, să dezvolte și să orienteze sectoarele de producție ale unei economii. La nivelul Uniunii Europene, aceasta este axată pe tranziția digitală, independența energetică și tranziția către o economie neutră din punct de vedere al emisiilor de carbon.
Termenul de Industrie politică (the politics industry) descrie fenomenul prin care sistemul politic nu mai funcționează ca o democrație ideală, ci ca o piață corporatistă oligopolistică controlată de un duopol (ex: partidele dominante), în care actorii principali (politicieni, consultanți, lobbyiști) își maximizează propriile interese (financiare și de putere), generând blocaje în loc să rezolve problemele.
Noi, românii, zice unul din puținii și bunii conducători ai României, I. Antonescu (a nu se confunda cu Crin Antonescu, alt, poate, viitor conducător, nu știu dacă și bun), umblăm după soluţii geniale şi neexecutabile. Şi de aceea am stat pe loc. Soluţiile simple, ce se pot îndeplini, sunt cele mai bune. Pentru că umblăm după soluţiile cele mai geniale, de aceea nu putem face nimic. Dar alt român, genialul I. L. Caragiale zice: „Noi, românii, suntem o lume în care, dacă nu se face ori nu se gândeşte prea mult, ne putem mândri că cel puţin se discută foarte mult”.
Sigur că Mareșalul I. Antonescu are dreptate, dar sunt tentat să cred că nouă, românilor, ni se trag toate (neliniștea, sărăcia, prostirea, prostia, răutatea, bunătatea sau umilirea/umilința), mai mult de la ce zice maestrul Caragiale, adică la „prea multă taină”. Dacă iei DEX-ul, taină înseamnă ceea ce este neînţeles, nedescoperit, nepătruns de mintea omenească, mister, minune, miracol, poveste minunată sau Secret, intim, particular, iar în religia creştină, Cina cea de taină = masa luată de Hristos cu apostolii săi, în seara dinaintea răstignirii, ori Sfintele taine sau cele şapte taine, cele şapte ritualuri, acte de cult din religia creştină (botezul, căsătoria, spovedania, mirul, împărtăşania, hirotonia şi maslul), prin care credincioşii consideră că li se transmite harul divin.
Însă, cred că noi am adoptat/adaptat, în stilul nostru românesc, inimitabil, din sl. Tajna, românescul a tăinui, a vorbi, a sta de taină, a întreţine o conversaţie cu caracter intim în văzul și auzul lumii, din mândria de-a ne da deștepți, cum se zice. Ce iese vedeți în fiecare zi/seară pe toate ecranele, spre deliciul sau supărarea (depinde de psihic, nervi) fiecăruia, că românilor, câți au mai rămas, asta le-a rămas să mai facă, să-și consume timpul/viața la televizor sau pe rețele de socializare. Ca atare și politica se face la televizor, și, bineînțeles, guvernarea, când există, pentru că, în realitate nu prea se guvernează, altfel s-ar vedea. Dar, ziceam, parcă suntem o țară aparte, cam neguvernabilă.
Adevărul e că nu există seriozitate nici măcar în actul de mare responsabilitate al guvernării pentru că iresponsabilii veseli, politicienii, aplică românilor Industria politică, prin care actorii principali (politicieni, consultanți, lobbyiști) își maximizează propriile interese (financiare și de putere), generând blocaje în loc să rezolve problemele Țării.Criza generală a României, amplificată de Criza mondială și Războaie aproape mondiale, se prelungește, nimeni nu vrea să-și asume să repare ce s-a dărâmat.
Acum urmează vara, vacanțele, letargia temperaturilor cu foarte multe grade la umbră, cum să muncești, cum să gândești. Amânăm pentru la toamnă totul, și speranțe, și nădejdi, numai chinul și groaza zilei de mâine ale românilor rămași (vreo 10 milioane au plecat dincolo, în Lumea largă) nu se pot amâna, ele rămân, ca un blestem de care nimeni nu știe cum se poate scăpa.
După o serie de editoriale despre „prostia omenească”, „prostia la români”, „lege şi fărădelege”, „caracatiţa românească”, „politicieni şi clanuri”, şi altele de acest gen, mare supărare, mare. Unii mă cred pnl-ist, alţii „vândut ieftin”, dar nu ştim, nici eu, nici ei, cui. Unii-mi cer ziarul, alţii nici măcar nu mă mai înjură pe fb (deşi cred că mă citesc). Nimeni n-a înţeles că, vorba unui prieten, „mai în glumă, mai în serios, eu spun doar adevărul” aşa cum îl văd eu. Că fiecare are adevărul lui, asta e ceva normal, şi nimeni nu trebuie să creadă în „adevărul absolut” care, culmea e doar al lui, fără să-şi zică: băăă, da dacă ăsta are dreptate. Această ambiţie legată de adevăr, care e relativ, i-a împărțit pe români în două tabere mari şi tari (stânga și dreapta), pe lângă care mişună o faună măruntă şi plictisitoare, dacă n-ar fi agresivă şi necoaptă politic (încă nu sunt „curve”, stau „pe centură”). Scârbit de-atâta „curvărăseală politică”, să-i lăsăm în plata Domnului azi, şi să scriem altceva, un pic mai alături de politică şi mai aproape de adevăr şi de noi. Dar nu poți, că „maica Rusia” – care n-a plecat de 80 de ani de la noi, i-a înmulțit atât de mult c-au pus cu botul pe labe pe „proștii tradiționali”.
S-a dus o lună de foc, cum demult n-a mai avut România, concret exemplu, de cum se face azi politica, ar trebui să ne determine, dacă înțelegem asta, să nu tragem în președinte, mă refer la funcție, nu la om. Dacă ne uităm pe harta politică a lumii vom constata că nu se întâmplă nicăieri ceea ce se întâmplă la noi, repet, cu funcția de președinte. Acum, că vom înțelege sau nu, nu mai contează. Președintele a observat că jumătate din clasa politică a predat Țara Rusiei cu totul. Singura scăpare e în NATO, UE, ONU, și unele partide, Ucraina, Moldova și buna-credință a noastră.
NU TRAGEȚI ÎN PREȘEDINTE!
