Tradiții și obiceiuri în Săptămâna Luminată din Oltenia

Săptămâna Luminată, prima după Paște, este o perioadă specială în Oltenia, marcată de bucuria Învierii, dar și de respectul față de cei trecuți în neființă. În această perioadă, oamenii evită munca grea și se dedică familiei, credinței și comunității.

Continut

Semnificația Săptămânii Luminate
Obiceiuri specifice în Oltenia
Hora de pomană – tradiție emblematică în Dolj
Alte tradiții din Săptămâna Luminată

Semnificația Săptămânii Luminate

Tradiția spune că în această perioadă cerurile sunt deschise, iar binele, liniștea și sănătatea sunt mai ușor de dobândit prin rugăciune și fapte bune.

Sunt interzise activități precum spălatul sau cusutul, pentru a evita grindina sau bolile, iar oamenii aleg să petreacă timp împreună și să respecte obiceiurile moștenite.

Obiceiuri specifice în Oltenia

Marțea Albă

A doua zi de Paște este dedicată odihnei. Nu se muncește, mai ales în gospodărie, pentru a asigura protecția recoltelor.

Miercurea Albă

Bărbații pot relua munca câmpului, însă femeile evită activitățile pentru a nu atrage boli.

Pomenirea morților

În multe sate, oamenii merg la cimitir și oferă de pomană ouă roșii și cozonac, în credința că sufletele celor plecați sunt aproape.

Vizite și ospete

Familiile se reunesc, se vizitează și împart bucuria sărbătorii, întărind relațiile comunitare.

Tradiții de Paște în Oltenia: Hora de pomană

Hora de pomană – tradiție emblematică în Dolj

Un ritual între durere și bucurie

În satele din Dolj, „hora de pomană” este unul dintre cele mai impresionante obiceiuri. Aceasta reprezintă o petrecere ritualică organizată în memoria celor decedați, în special a tinerilor necăsătoriți.

Tradiția este păstrată în localități precum Desa, Poiana Mare, Călărași sau Gângiova.

Desfășurarea obiceiului

Potrivit reprezentanților Centrului Județean de Artă și Cultură Dolj: „Hora de pomană” de Paşte organizată în satele din judeţ constă, în special, în pomenirea morţilor tineri, necăsătoriţi. În unele sate, hora se face în amintirea tuturor morţilor, indiferent de vârstă, care au decedat înainte de Paşte.

Unul dintre cele mai cunoscute locuri unde tradiția este spectaculoasă este Desa.

Declarația specialistului Amelia Etegan: „Practicată fie în prima, a doua sau a treia zi de Paşti, HORA DE POMANĂ este un obicei în cadrul riturilor de trecere şi se petrece în mai multe comune ale judeţului Dolj unde, pe vremuri, obiceiul era foarte răspândit.
Manifestarea este dedicată morţilor tineri, care n-au apucat să se-nsoare sau să se mărite (nenuntiţi) pe care rudele îi pomenesc în felul acesta, “dând de pomană”, într-o horă tocmită, ouă roşii, vin şi cozonac. În joc se prinde întreaga asistenţă şi fiecare primește pomană. Acum obiceiul s-a mai modificat acolo unde se mai practică, iar în unele localităţi, cum ar fi Desa, el se deosebeşte prin pregătirile pentru pomană care se fac la casele performerilor, “împodobirea brazilor”, de fapt “a bradurilor” cum spun localnicii, masa de pomană care se serveşte tuturor invitaţilor familiei respective. Apoi, lăutarii tocmiţi din timp, (aici, fanfara de la Desa) însoţesc fiecare “alai” din curţile familiilor performere în centrul comunei unde se încinge “hora” în ordinea sosirii. În horă se prind numai invitaţii familiei respective, deosebiţi prin “însemne” (oglinzi, batiste, broderii) pe care le poartă la piept şi se joacă “bradurile”. Pentru fiecare “brad” se cântă câte 3 melodii pe care se învârte hora. În acest timp rudele celui răposat împart, mai nou, pachete cu dulciuri, fructe, produse pregătite în casă, ouă roşii, dar şi băutură.
După ce fiecare “alai” îşi termină de jucat “bradurile” aceştia se retrag şi tot ce a fost în “brad” se împarte invitaţilor, iar la final “bradul” este rupt şi împărţit creangă cu creangă.
Se crede că toate strădaniile celor rămaşi ajung la cei “duşi”, împlinind astfel ceea ce ei n-au apucat să împlinească în viaţă, mai ales că de la Paşti şi până la Înălţare sufletele lor sălăşluiesc printre cei vii, fiind martori la cele ce se întâmplă.
Hora de pomană se face 3-5-7 ani la rând, după posibilităţi, cu mare cheltuială şi fast. Întâlnim tradiția horei de pomană la Bârca, Desa, Galiciuica, Giubega, Poiana Mare (Tunarii Noi), Siliştea Crucii.”