Sărbătorile Pascale aduc, în mod tradițional, speranță și momente de liniște în familie. În această perioadă, Unitățile de Primire Urgențe (UPU) se confruntă cu fenomenul recurent și dureros: creșterea numărului de pacienți vârstnici sau cu boli cronice grave care sunt „uitați” la spital de către familii. Medicul Cristina Geormăneanu, purtător de cuvânt al Spitalului Clinic Județean de Urgență Craiova, a discutat cu reporterii Jurnalul Olteniei. Aceasta trage un semnal de alarmă asupra fenomenului care riscă să blocheze sistemul de urgență și să dezumanizeze actul medical.
În timp ce majoritatea cetățenilor își fac planuri pentru masa de Paște, coridoarele Unităților de Primire Urgențe încep să se aglomereze. Nu este vorba doar de accidentele rutiere sau de excesele alimentare specifice perioadei, ci de un val de pacienți cronici, aduși de rude cu speranța unei „internări de scurtă durată” care să elibereze familia de povara îngrijirii la domiciliu pe durata zilelor libere.
Spitalul, folosit ca paravan pentru investigații inutile
Practica, deși neoficială, a devenit o constantă a ultimilor ani. Pacienți oncologici, renali, cu afecțiuni digestive, hepatice sau cardiace, mulți în stadii terminale, sunt aduși la UPU. Sub pretextul unor agravări subite. În realitate, multe dintre aceste cazuri sunt decompensări ale bolilor cronice care ar putea fi gestionate și acasă, sau simple dorințe ale aparținătorilor de a efectua „investigații complete” fix în prag de sărbătoare.
„Acest fenomen se amplifică înaintea sărbătorilor Pascale sau de iarnă, când familiile simt nevoia să îi aducă la spital pentru o eliberare sau pentru investigații. Ne roagă, politicos, să îi ținem câte 3, 4 sau 5 zile pentru îngrijiri medicale și pentru echilibrare”, explică dr. Cristina Geormăneanu.
Fenomenul abandonului: Familii care devin de negăsit
Însă, dincolo de rugămințile politicoase, medicii se confruntă deseori cu o presiune imensă. Odată ce pacientul trece pragul UPU, el trebuie investigat conform protocoalelor. Dacă medicii decid că nu există o urgență vitală și că pacientul poate fi îngrijit acasă, încep tensiunile. Există familii care devin nemulțumite, revendicative și chiar agresive. Amenințând personalul medical pentru a forța o internare care nu este justificată medical.
Unul dintre cele mai triste aspecte ale acestui fenomen este abandonul. Există situații în care, după efectuarea investigațiilor, familia devine de negăsit.
„Au fost situații în care telefonul spitalului a fost blocat și nu am putut lua legătura cu familia. Nu este o treabă recentă, este o „practică” a fiecărui an”, a declarat medicul de la SCJU Craiova.
Acești pacienți, adesea bărtrâni cu tulburări cognitive sau afecțiuni neuropsihiatrice precum demența, sunt aduși cu ambulanța și lăsați în unitate. Rudele promit că vor reveni după-amiază, dar dispar pentru câteva zile, profitând de faptul că spitalul nu poate lăsa un om vulnerabil pe stradă. Rezultatul este o supraglomerare critică a UPU, unde resursele umane și tehnice, destinate salvării vieților în secunde critice, sunt direcționate către îngrijiri de tip social.
Fenomenul abandonului: Apel la umanitate
Dincolo de cazurile punctuale din pragul sărbătorilor, există și „cazurile sociale” cronice, persoane care rămân în spital luni sau chiar ani de zile, deoarece familiile declară oficial că nu au posibilitatea de a-i prelua, iar locurile în centrele de stat sunt insuficiente.
Medicul Cristina Geormăneanu face un apel public la responsabilitate și afecțiune. Dincolo de cifre și protocoale, este vorba despre demnitatea umană. Pacienții în stadii avansate au nevoie, mai mult decât orice, de căldura familiei, nu de răceala unui pat de spital de urgență.
„Să își îngrijească rudele cu căldura necesară și să îi păstreze în familie, în special de sărbători. Să îi îngrijească acasă cu afecțiune. Pentru că, indiferent cât este de greu, cel mai bine este să fim în familie de sărbători. Poate pentru unii sunt ultimele sărbători. De ce să nu le petreacă în familie?”, mai explică purtătorul de cuvânt al SCJU Craiova.
Extrema cealaltă a fenomenului: Urgențele reale ignorate prea mult timp
În timp ce unii caută să „scape” de pacienți la spital, sistemul se confruntă și cu extrema cealaltă. Pacienții care vin prea târziu. Este vorba despre acele cazuri unde o urgență reală este ignorată zile la rând până când viața este pusă în pericol iminent. Această problemă este critică în cazul copiilor.
Dr. Cristina Geormăneanu descrie situații dramatice în care părinții stau cu cei mici acasă, tratând afecțiuni respiratorii sau traumatisme cu indiferență, pentru ca apoi, când apar complicațiile grave, să acuze medicii de incompetență: „Părintele care aduce copilul la spital după zile de suferință acasă, când deja apar complicații, acuză medicul că nu face tot ce poate. Este o problemă de educație și de responsabilizare a părintelui pentru copil.”
Un exemplu grăitor oferit de medic este cel al unui copil cu traumatism suferit la fotbal, adus în UPU la mai bine de 24 de ore de la incident. Doar pentru ca părinții să se plângă că așteaptă de 15 minute pe hol. Lipsa de înțelegere a modului în care funcționează o unitate de urgență. Unde triajul se face după gravitate, nu după ordinea sosirii, duce adesea la conflicte care îngreunează și mai mult munca personalului.
Unitățile de Primire Urgențe nu sunt centre de investigații la cerere și nici unități de asistență socială temporară, avertizează medicii. Ele sunt prima linie a salvării vieții. Utilizarea lor ca paravan pentru a evita responsabilitatea îngrijirii unei rude bolnave de sărbători. Nu face decât să vulnerabilizeze întreg sistemul medical, spun aceștia.
Mesajul medicilor craioveni este clar, educația și responsabilitatea sunt singurele medicamente care pot vindeca fenomenul. În prag de sărbătoare, spiritul creștin ar trebui să se manifeste. În primul rând, prin grija și prezența alături de cei suferinzi. Oferindu-le acestora șansa de a-și trăi ultimele momente sau clipele dificile în confortul propriei case, înconjurați de cei dragi.
Citește și 70% dintre medicii rezidenți vor să plece din România
