Campania „Curaj la feminin”, derulată de Jurnalul Olteniei în luna martie, continuă să aducă în prim-plan povești autentice ale unor femei care inspiră prin dedicare și profesionalism. În această ediție, o descoperim pe dr. Irina Stancu, medic primar oncolog cu o experiență de peste 25 de ani, un exemplu de echilibru între rigoarea medicală și sensibilitatea umană. Povestea sa evidențiază importanța empatiei, echilibrului și curajului într-o profesie dificilă, dar și provocările femeilor moderne în societatea actuală.
Dr. Irina Stancu: între profesie și emoție
Într-un domeniu în care luciditatea și echilibrul sunt esențiale, dr. Irina Stancu a reușit să își păstreze empatia, o calitate apreciată de pacienți și colegi deopotrivă. Pentru ea, medicina nu este doar o profesie, ci o misiune.
„Mi-am dorit să fiu medic de când eram mică. Sau, mai bine zis, mi-am dorit să ajut omul, sub orice formă. Iubesc oamenii, cu toate relele lor. Știu să iert. Iubesc și foarte mult animalele. Dacă nu mă făceam medic uman, probabil eram veterinar. Nu-mi pare rău de drumul ales. Chiar anul acesta am serbat 30 de ani de la terminarea facultății. Și dacă m-as mai naște o dată tot asta aș face. Și dacă m-aș naște de 2,3,4….etc ori”, mărturisește aceasta.
Sensibilitate și provocări într-o lume exigentă
Deși profesia impune adesea o anumită duritate, dr. Stancu recunoaște că intuiția și sensibilitatea joacă un rol important în relația cu pacienții.
„Intuiția și sensibilitatea, da, au un rol important. Din păcate, feminitatea dispare, din cauza meseriei, fără să vrem, doctorițele devin mai dure.”
Această realitate reflectă presiunea constantă din domeniul medical, dar și transformările prin care trec femeile în carieră.
Echilibrul între carieră și viața personală
Un alt subiect abordat este dificultatea de a menține echilibrul între viața profesională și cea personală, o provocare tot mai prezentă în societatea actuală.
„Reușesc… dar cu greu… Asta este problema femeilor din ziua de azi și va deveni din ce în ce mai spinoasă”, explică medicul.
Dr. Irina Stancu face o comparație între generații, subliniind schimbările majore în rolul femeii: de la viața dedicată familiei, la dorința de independență și afirmare profesională.
”Uitați-vă la generații. Generația bunicii mele, acele femei, aveau extrem de rar serviciu, se căsătoreau la 20 de ani erau casnice, se ocupau de gospodărie, copii. Era frumos, din ce îmi amintesc eu, se vizitau, își dădeau reciproc rețete de chec și dulceață… Apoi, generația mamelor noastre: se căsătoreau la 25 de ani, aveau serviciu, mai puțin vizite și gospodărie. Apoi noi… și, acum, mă uit la generația fetei mele… Se căsătoresc după 30-35 de ani, se luptă cu bărbații pentru supremația în conducerea unei firme sau pentru o poziție de lider într-o multinațională. Nu știu, de exemplu, să gătească și sunt teribil de amuzate sau șocate de acest aspect (de ce să gătesc? Ies cu fetele, mâncăm în oraș, există catering, comandăm)… Facem copii? Da, dar după 35 ani….poate și singure, nu ne trebuie neapărat prezența masculină dacă e necorespunzătoare… Un lucru de neconceput acum 50 -60 de ani..
Generațiile se schimbă”, menționează Irina Stancu.
Ce înseamnă succesul
Pentru medicul oncolog, succesul nu are o definiție universală, ci este mai degrabă o stare de împlinire personală:
”Nu cred ca succesul poate fi definit, pentru că nu poate fi cuantificat. Ceea ce pentru mine e un succes, pentru altul poate fi prea puțin. Aș spune mai degrabă ca sunt mulțumită. Cred că succesul este atunci când faci ceva cu placere, sau atunci când reușești sa faci din meserie un hobby și nu te trezești dimineața cu groaza ca trebuie sa o iei de la capăt”.
Mesaj pentru femeile care își caută drumul
În final, mesajul transmis este unul simplu, dar puternic:
„Mesajul meu e să îndrăznească. Dacă îndrăznești, există numai 2 alternative: să reușești sau să nu reușești. Dar dacă nu încerci, nu reușești sigur!”
Irina Stancu spune că, dacă ar putea întoarce timpul, nu ar lua neapărat alte decizii: ”Până la urmă, suntem suma experiențelor, și bune și rele. Și am învățat și din experiențele negative. Au și ele rolul lor.”
