Unul dintre cele vechi pașapoarte, eliberat de Prefectura Dolj, este cel al generalului craiovean Ioan Argetoianu. Arhivele Naționale au prezentat documentul, emis în 1914.
Istorie de la Prefectura Dolj: Pașaportul lui Ioan Argetoianu
Ziua Pașaportului Românesc este marcată anual pe 19 martie, dată la care, în 1912, a fost adoptată prima lege modernă privind acest document de călătorie. Cu această ocazie, Arhivele Nationale ale Romaniei au prezentat paşaportul generalului Ioan Argetoianu, fost militar și om politic român.
Născut la 5 ianuarie 1841, la Craiova, Ioan Argetoianu a luat parte la Războiul de Independență (1877–1878), iar ulterior a ocupat funcții importante, fiind deputat și ministru.
Pașaportul său, emis la 8 iulie 1914 de Prefectura Județului Dolj, se păstrează astăzi în fondul personal Constantin Argetoianu, la Arhivele Naționale ale României.
Legea din 1912: Modernizarea documentelor de călătorie
”Un moment esențial în istoria pașaportului îl reprezintă data de 19 martie 1912, când Regele Carol I a promulgat prima lege modernă privind pașapoartele din România. Intrată în vigoare la 1 aprilie 1912, aceasta stabilea durata de valabilitate (12, 6 sau 3 luni), taxele aferente și sancțiunile pentru falsificare. La acea vreme, pașapoartele aveau forma unei „cărți mici portative” și includeau fotografia și datele de identificare ale titularului, redactate atât în limba română, cât și în limba franceză”, notează Arhivele Nationale ale Romaniei.
Legea din 1912 introducea primele principii generale pentru pașapoarte și pentru trecerea frontierei. Potrivit acesteia, „Pașapoartele se emit în numele regelui și se liberează de ministerul de interne și de prefecții de județe și de poliție în condițiunile ce se vor determina prin regulamentul de aplicare al acestei legi”, notează site-ul oficial al Direcției Generale de Pașapoarte.
Libertatea românilor de a călători peste graniţele Dunării şi ale Imperiului Habsburgic fusese deja recunoscută prin Regulamentele Organice ce au intrat în vigoare în 1830 în Moldova şi în 1831 în Ţara Românească.
Caracteristicile „Pașportului” de altădată
Documentele emise în acea perioadă aveau dimensiuni de 9 cm / 13 cm și erau compuse din 20 de pagini numerotate. Fiecare pagină avea un fond încadrat cu motive naționale în culoarea liliacului deschis, evidențiind stema țării și cuvântul „ROMÂNIA”, iar dedesubt cuvântul „PASPORT”.
Deși erau documente individuale, acestea cuprindeau o rubrică specială pentru însoțitori, unde puteau fi înscriși soția și copiii minori.
De la „cărticică” la document biometric
„Pașaportul românesc are o istorie care acoperă mai mult de un secol și a evoluat de la o ‘cărticică mică portativă’ la documentul electronic pe care astăzi peste 6,5 milioane de cetățeni români îl poartă în călătoriile lor”, conform unui comunicat al Direcției Generale de Pașapoarte, din martie 2023.
Importanța internațională a documentului a fost consolidată în 1920, când Conferința de Pace de la Paris a stabilit primele standarde internaționale. Astăzi, pașaportul rămâne un simbol al identității și al libertății de mișcare, purtând în paginile sale istoria civilizațiilor trecute și prezente.
Citește și: Danaida lui Brâncuși, record de 100 de milioane dolari
