Curaj la feminin: Educația ca misiune, povestea Corei Sanda

Femeile care schimbă Craiova: Cora Sanda

În luna martie, dedicată feminității, curajului și renașterii, Jurnalul Olteniei derulează o serie editorială specială dedicată femeilor care inspiră comunitatea prin vocație, implicare și puterea exemplului personal.

Este o campanie despre echilibru, determinare și pasiunea de a construi ceva durabil pentru comunitate. Despre acele femei care nu caută neapărat lumina reflectoarelor, dar care reușesc să lumineze prin ceea ce fac, zi de zi.

În acest episod, descoperim povestea Corei Sanda, manager al Școlii Româno-Britanice Brâncoveanu din Craiova, o profesoară pentru care educația nu este doar o profesie, ci o misiune. De la activitatea în sectorul ONG până la dezvoltarea unei școli moderne, drumul ei profesional vorbește despre curajul de a construi și despre responsabilitatea față de generațiile viitoare. Dar și despre curajul despre a visa.

De la ONG-uri la conducerea unei școli din Craiova

Cora Sanda este profesor de istorie, o pasiune care a însoțit-o încă de la începutul carierei. Timp de mai mulți ani a activat în sectorul non-guvernamental, unde a lucrat foarte mult cu tineri. Acoordonat programe de formare dedicate tinerilor, axate pe implicarea civică și înțelegerea proceselor democratice.

„Vreme de aproximativ 10 ani am lucrat în ONG-uri, făcând parte din proiecte privind formarea tinerilor în democrație participativă, implicarea în procesul decizional și înțelegerea funcționării instituțiilor publice. Am activat o perioadă destul de lungă în mediul ONG. Însă, de meserie, sunt profesor de istorie. Iar istoria rămâne marea mea pasiune.”

După ce a devenit mamă, viața profesională a intrat într-o nouă etapă. În 2016, s-a implicat în proiectul Școlii Româno-Britanice Brâncoveanu, contribuind la dezvoltarea instituției încă din perioada în care avea doar câțiva elevi.„Am lucrat în cadrul școlii încă din 2016, fiind printre persoanele care au pus umărul la dezvoltarea ei încă de când erau înscriși doar 10 copii.”

O școală care a crescut în plină pandemie

În 2019, conducerea școlii a decis deschiderea unui nou sediu în Craiova, pentru a răspunde numărului tot mai mare de cereri din partea familiilor.

„A fost luată decizia de a se mai deschide încă un sediu în Craiova, pentru că aveam un număr foarte mare de cereri.”

Momentul ales s-a dovedit însă unul extrem de provocator: începutul pandemiei.

„Nu am fi putut alege o perioadă mai provocatoare, pentru că am deschis al doilea sediu în 2020, când a început și pandemia.”

În ciuda dificultăților, proiectul a continuat să crească. Astăzi, școala are aproximativ 175 de elevi în sediul respectiv, iar echipa educațională a reușit să dezvolte un mediu bazat pe colaborare și sprijin reciproc.

Intuiția și empatia – calități esențiale pentru un profesor

Pentru Cora Sanda, educația nu înseamnă doar transmiterea de informații, ci și o relație profundă cu elevii și familiile lor.

„Pentru a fi profesor și să lucrezi cu copii ai nevoie de intuiție, ai nevoie de o latură maternă mai dezvoltată. Să lucrez cu copii a fost ceva ce am hotărât când eram în clasa a doua. Atunci mi-am zis că vreau să mă fac profesor. Încă nu știam de ce profesor, dar profesor voiam. Mă simt foarte bine în rândul copiilor. Este locul unde mă încarc de energie. Și cumva, cred că latura asta maternă, pe care poate o avem noi femeile mai dezvoltată, în cariera de profesor îți este de folos. Și sensibilitatea de a înțelege pe fiecare dintre copii, și sensibilitatea de a înțelege părinții.”

Cora consideră că empatia este esențială în relația cu părinții și copiii, mai ales în momentele tensionate.

„Dacă stai și faci un pas în spate, înțelegi că un comportament vine dintr-o frică sau dintr-o nevoie. Și apoi, în spatele fricii, stă de fapt ascunsă o dorință.”

Echilibrul personal într-o carieră solicitantă

Deși programul profesional este intens, Cora spune că își găsește echilibrul în lucrurile simple. Muzica, grădinăritul sau gătitul sunt activități care o ajută să se relaxeze și să rămână conectată cu lucrurile care contează cu adevărat.

„Îmi place să ascult muzică… ascult folk, ascult Cohen. Îmi place jazz-ul, muzica clasică și, în general, muzica veche. Îmi plac foarte mult plantele și grădinăritul, care mă conectează cu copilăria mea și cu bunicii mei.”
Un alt obicei foarte drag și special pentru Cora este acela de a coace pâine pentru cei din jur.

„Dacă am avut o zi proastă, coc foarte multă pâine și o ofer cadou oamenilor din jurul meu.”

Cum definește succesul în educație

Pentru Cora Sanda, succesul nu este doar despre rezultate sau performanță academică, ci despre relația cu elevii și familiile lor. „În spate se află multă muncă, răbdare și, desigur, să-ți placă realmente ceea ce faci.”

Relația cu o familie durează ani de zile, iar școala încearcă să fie alături de elevi și în momentele dificile.

„Odată ce intrăm într-o relație cu o familie, este o relație de lungă durată, de 9 ani. Suntem acolo lângă ei în momente bune și în momente în care poate pierd un părinte sau un bunic. Și de asta spun că, dacă o privești ca pe un business, nu ai cum să reușești într-o școală. Când ai un copil pe care îl știi de la clasa 0, care plânge și este supărat, când vine și el la școală și intră pe porțiile școlii și stai cu el în brațe, și apoi la clasa a V-a sau a VI-a părintele întâmplă o dificultate, nu ai cum să nu fii acolo, pentru că te atașezi de ei individual. Sunt ai tăi. Dacă ieșim acum în curte, vă numesc toți copiii pe nume și prenume. Nu este unul în școala aceasta pe care să nu-l știu. Asta pentru că ții la fiecare copil și te implici mai mult decât pentru un profit. Te implici pentru un profit emoțional.”

Un mesaj pentru femeile care nu au curajul să înceapă

În cadrul campaniei Jurnalul Olteniei, Cora Sanda a transmis și un mesaj pentru femeile care visează, dar ezită să facă primul pas.

„Să se gândească la faptul că au mai multă putere în ele decât cred. Că demonstrăm zi de zi, ca femei, câtă forță avem și cât de multe ducem, poate fără să spunem sau să primim vreodată vreo recunoaștere oficială și să nu se teamă de început fiindcă, deși e greu, este și cel care face parte din poveste, construiește povestea și o face să fie frumoasă peste câțiva ani. Așa că să aibă încredere în ele și în intuiția lor despre care vorbeam la început și să încerce, dar să încerce cu blândețe față de ele și cu așteptări realiste”.

Despre visuri și încredere în oameni

Cora Sanda se descrie într-un singur cuvânt: visătoare. Ea spune că, în timp, a învățat să accepte această parte a personalității sale și să o transforme într-o forță.

”Eu am fost odată un copil foarte visător și cumva caracteristica asta era privită ca pe un minus al meu, această visare în care eram. Aș vrea cumva să-mi spun mie că e ok să visez și că e ok să cred în bine și că e ok să cred că oamenii au o parte bună în ei. De multe ori mi se spunea dar tu ai ales să vezi acel bine în oameni și asta este un mare minus pentru că ajungi să fii dezamăgită și așa mai departe. După ani de zile, mi-am dat seama că nu o fac pentru că am încredere în oameni, ci o fac pentru mine, pentru că nu pot să-mi imaginez eu că trăiesc și-mi cresc copiii într-o lume în care nu există și partea aceasta de bine așa cum o văd eu.
Și o fac pentru mine, o fac poate din egoism și că vreau să cred că este și pentru mine cea de acum 20 de ani. Mi-am spus asta: fii mai blândă cu tine și continuă tu să visezi și să… îmbrățișezi procesul. M-au speriat întotdeauna procesele, dar m-a speriat mult partea de a nu dezamăgi pe cei din jur. Și cumva aș vrea să-mi transmit mie să nu mai pun presiunea asta pe mine și să nu mă raportez atât de mult la cei din jur, ci la mine și la cum sunt eu împăcată cu mine”.

Și, încheind cu Cora cea visătoare, ea mărturisește că unul dintre visurile sale încă neîmplinite este o călătorie la Machu Picchu, iar locul unde își regăsește liniștea rămâne curtea bunicilor, spațiul care o leagă de copilărie.

Jurnalul Olteniei

See Full Bio