Pavilionul de Băi, Hotelul Ștefănescu, Parcul Central și încă o locuință tradițională de la începutul secolului XX sunt obiective reprezentative pentru stațiunea Băile Govora care trebuie protejate, spun reprezentanții unei organizații non-guvernamentale locale, care s-a alăturat demersurilor inițiate de Fundația Pro Patrimonio, cu sprijinul Institutului Național al Patrimoniului. de a clasa aceste imobile ca monumente istorice, scrie Agerpres.
Demersuri pentru clasarea a patru obiective emblematice din Băile Govora
Clasarea ar fi trebuit începută încă de acum 14 ani, când Ministerul Culturii a condiționat avizarea Planului Urbanistic General (PUG) al stațiunii de introducerea acestor imobile în lista monumentelor istorice, lucru care însă nu s-a întâmplat până acum.
Inițiativa reprezintă un pas important pentru recunoașterea și conservarea identității arhitecturale și culturale a unei stațiuni balneare istorice, spun reprezentanții Fundației Pro Patrimonio.
Aceștia au sesizat, în vară, Comisia Națională a Monumentelor Istorice, care a propus declanșarea acestei proceduri, invocând atât valoarea culturală și arhitecturală a acestor obiective, cât și riscul iminent de pierdere a lor în lipsa unor măsuri de protecție.
”A fost un lucru care a fost amânat de mult timp și Pro Patrimonio pare că a sesizat că acest aviz din partea Ministerului Culturii, prin care s-a aprobat Planul Urbanistic General actual, de fapt a fost condiționat de clasarea acestor patru obiective. Este adevărat că două dintre ele – Hotel Ștefănescu și locuința individuală – fac parte din Ansamblul Urban, care este clasat ca monument istoric, și deci au un oarecare grad de protecție. Celelalte două, Parcul Central și Pavilionul de Băi, care sunt chiar cele mai importante obiective ale stațiunii și au interes turistic, cultural, memorial foarte puternic pentru comunitate, se află doar în zona de protecție a Hotelului Palace, monument istoric, iar acest grad de protecție nu este suficient de mare pentru valoarea pe care ele o au. Valoarea de protecție cea mai mare, legal vorbind, este statutul de monument istoric, înscris în lista monumentelor istorice”, a explicat reprezentanta Asociației Studiogovora, arhitecta Ștefania Tîrcă.
Reprezentanții Studiogovora susțin că, potrivit legislației, declanșarea acestei proceduri de clasare este în primul rând responsabilitatea Direcției Județene pentru Cultură Vâlcea.
”Comisia Națională a Monumentelor Istorice a cerut declanșarea procedurii de clasare în regim de urgență. Acest în regim de urgență este foarte important pentru că subliniază nevoia de a merge pe o procedură mai specială decât clasarea obișnuită. Când Comisia Națională spune că trebuie declanșată procedura de clasare în regim de urgență, direcția județeană pentru cultură acționează, spune legea, de îndată. Procedura de clasare normală presupune că Direcția Județeană pentru Cultură declanșează procedura, iar timp de un an de zile clădirea respectivă are regim de monument istoric și este de preferat ca în această perioadă de un an să se facă dosarul de clasare, care conține studiul istoric, tot felul de acte, releveul etc și să treacă și prin întreaga procedură de avizare. Deci, practic să ajungă la secțiile de evidență din comisia monumentelor care să zică ok, se clasează și apoi să se scrie ordinul de ministru, să fie semnat și să se publice în Monitorul Oficial”, a adăugat istoricul de artă, Irina Leca, o altă reprezentantă a Asociației Studiogovora.
În replică, Direcția pentru Cultură Vâlcea a precizat că este de acord cu această propunere de clasare a acelor patru imobile din Băile Govora, iar în prezent caută soluții pentru realizarea acestui obiectiv.
”Direcția Județeană pentru Cultură Vâlcea a luat act de propunerea Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice privind declanșarea procedurii de clasare pentru patru imobile din orașul Băile Govora, respectiv: Ansamblul Parcului Balnear Central, Pavilionul de Băi, Hotel Ștefănescu și Casa tradițională din strada Tudor Vladimirescu nr. 194 (fost nr.158), și analizează posibilitatea realizării acestui obiectiv. Astfel, în prezent, suntem în discuții cu proprietarii acestor imobile, al căror acord este important pentru ducerea la îndeplinire a demersului de includere în Lista monumentelor istorice a acestor clădiri și apreciem sprijinul declarativ pe care îl oferă Fundația Pro Patrimonio și Asociația Studiogovora, în realizarea documentațiilor de clasare, deoarece așa cum prevede legea, clasarea unui imobil ca monument istoric, se face în baza unei documentații care trebuie să conțină acte, documente și studii, și este rezultatul unei colaborări între proprietarii imobilelor, întocmitorii studiilor de specialitate și Direcția Județeană pentru Cultură, care este responsabilă cu întocmirea documentației”, a transmis directorul instituției, Florin Epure.
Parcul Balnear (peis. Emile Pinard, 1912-1914)
Parcul Balnear reprezintă unul dintre cele mai importante atribute culturale ale stațiunii, reper al istoriei și evoluției sale. Parcul este totodată un element-cheie al tipologiei orașelor balneare, acesta având, mai ales în primele două etape istorice de dezvoltare ale stațiunii, rolul de a asigura un cadru adecvat ritualurilor termale, plimbărilor și activităților din timpul liber ale vizitatorilor, precum și a de a intermedia o anumită legătură cu peisajul natural înconjurător, asigurând echilibrul între construit și natural, scrie propatrimonio.org
Parcul Balnear a fost amenajat în mai multe etape – inclusiv în baza unor proiecte realizate de specialiști de renume național și regional precum grădinarul-peisagist Émile Pinard – și a urmărit principii de amenajare diferite, raportate deopotrivă la cerințe funcțional-estetice, precum și la modul în care era prevăzută dezvoltarea stațiunii. Parcul nu se poate încadra într-o categorie stilistică particulară, el împrumutând elemente din stiluri diferite, amenajarea raportându-se la nevoi particulare și viziuni de amenajare distincte, din diferite perioade istorice.
Parcul a fost făcut obiectul unor lucrări de reamenajare între 2010 și 2013. Lucrările efectuate nu pot fi încadrate în categoria lucrărilor de restaurare.
Pavilionul de Băi (arh. Ernest Doneaud, 1912-1914)
Stabilimentul de băi de la Băile Govora, proiectat de arhitectul Ernest Doneaud, a fost construit între 1912–1914, ca parte a unui complex modern de tratamente balneare și fizioterapie. Inițial conceput ca un proiect de modernizare, Stabilimentul de băi și Institutul de Hidroterapie de la Băile Govora s-au transformat rapid într-un plan ambițios pentru construirea unei clădiri complet noi, moderne. Arhitectul Ernest Doneaud, în colaborare cu firma Pucklicki & Brătescu, a proiectat un ansamblu alcătuit din trei pavilioane unite printr-un hol central. Clădirea a fost dotată inițial cu 98 de cabine și echipamente avansate pentru acea vreme: instalații pentru băi cu apă minerală, electroterapie, inhalații și tratamente cu raze X. Materialele folosite au fost aduse atât din România, cât și din străinătate – instalații importate din Germania – iar lucrările s-au desfășurat în mai multe etape.
În paralel cu construcția a început funcționarea treptată a Institutului de Fizioterapie, dotat cu aparatură performantă, achiziționată în urma participării medicilor români la congrese internaționale de specialitate. Ulterior, stabilimentul a fost extins la 113 cabine și a fost echipat cu facilități de lux, inclusiv instalații pentru tratamente cu nămol, băi minerale, electroterapie și fizioterapie, transformându-se într-un centru balnear de referință pentru acea epocă. După naționalizarea din 1948, clădirea a fost preluată de stat și modernizată continuu, mai ales în perioada 1965–1975, când s-au introdus proceduri și aparatură de fizioterapie moderne, crescând semnificativ capacitatea și eficiența tratamentelor. În prezent se află într-o stare avansată de degradare.
Hotel Ștefănescu (arh. Ștefan Ciocârlan, 1895-1896)
Construit între 1895-1896 de fraţii Ştefanescu din Galaţi, este cel mai vechi hotel din afara Parcului Balnear. Clădirea în stil eclectic avea numeroase decoraţiuni, dispărute în urma șantierului. Hotelul era un important punct de atracţie al staţiunii. La parterul clădirii au funcţionat, de-a lungul timpului, primul ghișeu poștal, o cafenea, un restaurant (unde aveau loc concerte şi baluri), o braserie, o cofetărie, o frizerie, chiar și un ziar. În timpul crizei din 1929-1933, proprietarii au ipotecat imobilul, astfel că în 1938 el a ajuns în proprietatea Băncii Naţionale. Nereuşind să-l vândă, banca l-a folosit pentru a găzdui angajaţi. În 1938, în curtea din spate a hotelului au fost amenajate spaţii unde a funcționat Imprimeria Monetăriei Naţionale, iar la subsol au fost făcute seifuri pentru depozitarea bancnotelor și a altor bunuri valoroase.
Casă vernaculară (început de secol XX)
Casă vernaculară de început de secol XX, reprezentativă pentru tipologia locuințelor negustorești din zona centrală. Clădirea are un parter cu acces direct din stradă, probabil utilizat inițial ca spațiu comercial sau atelier meșteșugăresc, și un etaj destinat locuirii, marcat de o verandă din lemn. Decorată cu motive tradiționale, casa păstrează caracteristicile arhitecturii locale și constituie astăzi unul dintre puținele exemple rămase din această tipologie urbană.
