N-ajungi ușor. Bucăți de stâncă stau prăvălite în potecă, câte o urzică te pândește când zici că ai scăpat de opinteli. Rădăcini întortocheate te ajută sau nu. Te gândești că cine te-a pus. Ai vrea să te întorci. Dar, teoretic, e mai ușor să cobori. Vezi tu mai târziu cum ajungi sus din nou. Inima te înțeapă la cîte o plăcuță cu inscripție roșie „Atenție la vipere!”. Respiri. Sau nu. Fețele fericite ale celor care urcă îți potolesc însă tensiunea. Promisiunea paradisului te face puternic. După vreo 40-50 de minute – pentru cei neantrenați, evident – ajungi, în sfârșit. Limpezimea apei turcoaz așternută în marginea verde a copacilor, oglindind peretele împietrit al muntelui și strecurându-se în negura lui îți taie respirația. A meritat, îți zici. Și te așezi cuminte la rând.
Sâmbătă și duminică, Peștera Topolnița din județul Mehedinți a fost aniversată a 59-a oară. Nu pentru că această formațiune carstică ar exista doar de atât de puțin timp, desigur. Ci pentru că în anul 1966 cireșenii – la care s-au alăturat în anii din urmă oamenii inimoși de la Geoparcul Mehedinți – s-au gândit că această frumusețe naturală din comuna lor merită să fie cinstită cum se cuvine. De-atunci, an de an, în august, se strânge toată suflarea satelor din jur, dar și turiști din județe îndepărtate și chiar din străinătate, care au aflat de așa minunăție, așa cum a mărturisit și M.A., româncă stabilită în Germania de ani buni. „Am venit special cu cei 2 copii să vizităm peștera. Băiatul este cu soțul acum, vizitează partea fosilă, iar eu am coborât cu fetița, s-o vedem din caiac. Apoi facem schimb. Încheiem ziua la sărbătoare, în luncă”.
Bijuteria ascunsă a Olteniei
Peștera Topolnița este una dintre cele mai impunătoare şi complexe peşteri din tara noastră, a doua ca mărime din România. Chiar dacă a fost descoperită încă din anul 1886, peștera ascunde și astăzi mistere și frumuseți nebănuite, fiind încă sub observație științifică. Desfășurată pe o lungime de 25 de kilometri, peștera este etajată pe cinci niveluri, având galerii gigantice care adăpostesc bijuterii naturale de o frumusețe răpitoare, precum și numeroase colonii de lilieci. Datorită aspectului lor unic, galeriile au primit nume parcă desprinse din povești: Pădurea de lumânări, Sala piticilor, Lacul de cleștar.
Deoarece peștera nu este electrificată și pentru că se dorește protejarea ei, vizitarea se realizează doar cu ghid și pe un traseu redus. Două zone pot fi accesate de turiști: partea fosilă, aflată în apropierea drumului județean, unde se poate intra mergând pe jos. Și partea subterană, care se poate vizita după ce cobori muntele pe un traseu de dificultate medie timp de aproximativ 45 de minute. Aici se intră în peșteră doar cu caiacul condus de angajații Geoparc Mehedinți, din cauza pericolelor pe care le creează coturile înguste formate de peretele stâncii. Apa este splendidă: limpede, cu nuanțe de turcoaz. Este și foarte rece desigur. De aceea, în cadru organizat și doar cu aprobarea Geoparcului și cu echipament din neopren, turiștii pot înota în acest lac, așa cum au făcut duminică câțiva pasionați de speologie.
„Sute de persoane au venit de ieri-dimineață s-o viziteze. După prânz se fac cozi uriașe”, a precizat Alexandru Raul Sima, salvamontist la Geoparc Mehedinți, unul dintre conducătorii de caiace. „Până anul acesta, se știa că peștera poate fi vizitată doar în weekend-ul în care se tine Sărbătoarea Peșeterii Topolnița. De anul acesta, însă, Geoparcul Mehedinți s-a organizat astfel încât să putem intra cu turiști și în restul anului. Desigur, doar în afara perioadelor în care coloniile de lilieci sunt în maternitate și hibernează. Astfel, putem organiza vizite oricând, condiția fiind să se înscrie minim 8 participanți. Tot ce trebuie să facă vizitatorii dornici de a vedea o bijuterie a naturii este să contacteze Geoparc Mehedinți și să se programeze”, a mai spus Alexandru Raul Sima.
De peste 50 de ani, sărbătoare pentru natură
Deasupra acestui loc de poveste, în Lunca Cireșului, sudoarea urcușului de la peșteră se zvântă cu muzică, bucate gustoase și hore neobosite. Sărbătoarea ține 2 zile și are tot ce-i trebuie: prezentarea costumelor tradiționale locale, purtate cu mândrie de bătrânii satului, de fete și feciori, dar și de copiii ansamblurilor pupulare din zonă, demonstrații de meștesug mehedințean, brânză și șuncă preparate de sătence pricepute și țuică de cireșe.
„E sărbătoarea anuală organizată de Primăria Cireșu în cinstea monumentului natural de care suntem atât de mândri și care este Peștera Topolnița. Sute de oameni vin aici în fiecare august să petreacă și să se bucure de produsele noastre locale. Și chiar dacă nu ajung la sărbătoare, noi îî așteptăm și în restul anului pe toți cei care doresc să ne viziteze și să descopere frumusețea meleagurile mehedințene”, a declarat viceprimarul comunei Cireșu, Milică Hoater.
