Fostul președinte al României, Ion Iliescu, va fi înhumat joi în Cimitirul Ghencea III, din Capitală, cu onoruri militare. Ziua de 7 august 2025 a fost declarată zi de doliu național.
Potrivit Agerpres, joi dimineața, în Sala Unirii de la Palatul Cotroceni, unde a fost depus încă de miercuri sicriul cu trupul neînsuflețit al fostului șef de stat, vor avea loc un scurt moment religios și ceremonia Gărzii la catafalc, iar slujba de înmormântare va fi oficiată la Biserica din Complexul ‘Palat Cotroceni’.
Ulterior, Garda de Onoare, constituită din militari ai Brigăzii 30 Gardă ‘Mihai Viteazul’, va prezenta ultimul onor pe Platoul Marinescu, se va intona Imnul Național, iar cortegiul va trece prin fața Gărzii, mai arată sursa citată.
Cortegiul funerar va merge apoi la cimitir unde va fi amplasat pe un afet de tun și va fi prezentat onorul. La înmormântare vor asista doar familia și apropiații.
Organizarea funeraliilor de stat a divizat românii și scena politică. USR a anunțat că nu va participa la funeralii. „Din respect pentru victimele Revoluției și ale mineriadelor, USR a propus în ședința de guvern să nu fie doliu național. Luăm act de decizia Guvernului. Reprezentanții USR nu vor participa la funeralii”, a scris Dominic Fritz, liderul USR. Acesta a adăugat: „Moartea lui Ion Iliescu este dureroasă nu din cauza plecării sale, ci pentru că ne lasă cu atâtea răni deschise.”
Replica a venit din partea președintelui interimar al PSD, Sorin Grindeanu, care a cerut decență și umanitate:
„Respect față de cea mai importantă funcție în stat şi față de omul care a condus România pe drumul democrației! […] Nu puteți reduce un lider, o epocă și un destin! Oricât v-ați chinui!”
Ion Iliescu, fostul președinte al României și figura centrală a tranziției post-comuniste, a murit marți, 5 august 2025, la ora 15:55, la vârsta de 95 de ani.
O carieră politică definitorie pentru România post-1989
Ion Iliescu s-a născut pe 3 martie 1930, la Oltenița, județul Călărași. A fost primul președinte al României post-decembriste, conducând țara între 1990 și 1996, apoi din nou între 2000 și 2004. A fost, de asemenea, președinte al Consiliului Frontului Salvării Naționale în perioada imediat următoare Revoluției din decembrie 1989.
A condus România în perioada celor mai profunde transformări politice, economice și instituționale, dar și în momente de puternică polarizare socială. A fost acuzat că a permis reprimarea violentă a protestelor din Piața Universității în 1990, și a fost trimis în judecată în dosarele Revoluției și Mineriadei. Cu toate acestea, rămâne o figură marcantă a istoriei recente, considerat de susținători arhitect al democrației românești.
Controverse care nu se sting
Moartea lui Ion Iliescu readuce în prim-plan întrebările nerezolvate ale istoriei recente. Scandalurile legate de Revoluția din 1989, mineriadele din anii ’90 și suspiciunile privind legăturile sale cu Moscova rămân neelucidate complet.
Potrivit relatărilor din presă, Iliescu ar fi fost suspectat de legături cu KGB-ul în perioada studenției sale la Moscova, sub supravegherea lui Alexandr Șelepin. Deși a negat constant, aceste acuzații au planat asupra carierei sale. Europa FM a reamintit faptul că, pe 23 decembrie 1989, în plină revoluție, Iliescu și Silviu Brucan ar fi cerut ajutor militar Ambasadei URSS, potrivit unei depeșe a ambasadei Poloniei.
Mai mult, întreaga tranziție postdecembristă e marcată de întrebarea strigată încă din piețe: „Cine a tras în noi după 22?” Până astăzi, nimeni nu a răspuns clar de ce au fost mai multe victime după fuga lui Ceaușescu decât înainte.
Moartea unui om. Judecata unei epoci
Dispariția lui Ion Iliescu nu încheie, ci reactivează multe dintre dezbaterile despre tranziția românească. Este una dintre puținele figuri din politica românească care a reușit să influențeze decisiv cursul unei epoci – atât prin ce a făcut, cât și prin ce nu a făcut.
„Am trăit ce mi s-a dat și ce am construit”, spunea cândva Iliescu.
Rămâne de văzut cum va construi Istoria verdictul său final.
