Coiful dacic, descoperit întâmpător, în 2005, la periferia orașului Balș, a fost expus pentru prima dată la Slatina. Aceasta, în cadrul acțiunilor care marchează împlinirea a 73 ani de la înființarea Muzeului Județean Olt.
Potrivit reprezentanților muzeului, piesa de tezaur face parte din tipul II, grupa tracică (Pflug), având ca zonă de producție și utilizare intensă, Grecia, Italia, Macedonia și Tracia.
„Piesa are o mare valoare istorico-arheologică fiind lucrată într-un atelier greco-macedonean din nordul Mării Egee sau de meșteri greci itineranți, undeva la sud de Dunăre. Pe diverse căi această cască militară a ajuns în nordul Dunării, cel mai probabil făcând parte din arsenalul unui aristocrat sau războinic de seamă care a trăit cândva în secolul al IV-lea a.Chr”, spun aceștia.
Istoricul Cătălin Borangic, care alături de istoricul Laurențiu Guțică Florescu de la Muzeul Județean Olt a scris în reviste de specialitate despre coiful de la Balș, a declarat vineri, la Slatina, că artefactul este unul „de import”, iar deținătorul lui trebuie să fi fost o persoană care se bucura de prestigiu în comunitate, scrie agerpres.ro.
„O să zic că piesa în sine este una de import. (…) Gândiți-vă la lumea voastră de aici, lumea oltenească, care are trei coifuri de astea pe epocă în toată regiunea. Cât de importanți erau cei trei indivizi posesori, că și-au permis pe diferite căi să obțină un produs din import, când lumea greco-macedoniană, mediteraneană, reprezenta America momentului? Pentru individul respectiv, bănuiesc că a fost un militar, a însemnat nu doar un grad de protecție sporită, credeți-mă că o bătălie în care intri fără echipament de protecție, este pe jumătate pierdută înainte să ajungi acolo. (…) S-a întors acasă cu un obiect care îi oferea nu doar putere asupra celorlalți din (…) comunitățile care cunoșteau ce prestigiu avea. El are un coif din Grecia, individul ăsta a văzut părți din lumea lor pe care ceilalți din comunitate, mare parte din ei, nu le văzuseră. (…) Dincolo de această influență primară, trebuie să spun, coiful a fost aurit după analizele făcute, asta înseamnă că încă o dată i-au sporit valoarea. Este foarte posibil ca individul în sine să nu fi purtat neapărat coiful numai la bătălie, există și acum o grămadă de ceremonii în viața unui om, de ritualuri, rituri (…) Piesa în discuție este una chiar găsită din întâmplare, un om își săpa un șanț. Din păcate, încă nu s-a mai reușit să se facă o cercetare arheologică al locului ca să ne dăm seama dacă a fost pierdut, a fost depus pentru că astfel de piese în alte părți au fost aruncate în râu, ca sacrificiu. (…) Depunerea coifului într-o groapă, în pământ, aruncarea lui, pierderea lui în luptă, poate, sunt încă ipoteze pe care nu le putem creiona suficient de argumentat. Dar ce pot să vă spun este că undeva în această zonă a existat la un moment dat un individ cu suficient de putere. Dacă a avut coiful ăsta, vă asigur că a avut mai multe alte lucruri, de exemplu, un cal. (…) Este excepțional că există acest coif. (…) Coiful Chalcidic în discuție este unul dintre prototipurile sau modelele pe care s-au făcut apoi coifurile de aur și de argint, așa-zis princiare”, a declarat, conform sursei citate, Cătălin Borangic.
La rândul său, istoricul Cătălin Stănculescu a afirmat: „Atunci când a fost descoperit, era lovit și avea urme destul de urâte. Și el a fost conservat. E, poate, unul dintre cele mai reușite. Am văzut astfel de exemplare atât la nord de Dunăre, cât și la sud, în muzee din România, dar și în muzee din Serbia și Bulgaria. Și chiar vă pot asigura că e cel mai frumos exemplar și cel mai bine conservat. (…) În toată peninsula mediteraneană, avem aproape 60 de coifuri. Pare destul de mult, însă cele mai multe sunt la greci, mai avem la vecinii noștri bulgari aproape 18, iar la noi avem doar cinci, cu acest exponat de la Balș care este, de departe, cel mai reușit. Celelalte au fost descoperite la Budești, în județul Argeș, la Cuptoare, la Mercina și la Zimnicea.”
