Construit de Apolodor din Damasc, între anii 103 și 105 d.Hr., sub conducerea împăratului Traian, podul a fost realizat pe Dunărea de Jos (la est de Porţile de Fier), în oraşul Drobeta-Turnu Severin și este una dintre construcțiile cele mai importante ale romanilor.
Podul lui Traian, una dintre cele mai impresionante realizări arhitecturale ale Antichității
Scopul său principal era de a facilita deplasarea trupelor romane peste Dunăre în timpul campaniilor împotriva dacilor, după ce în primul război daco-roman era pe cale să-i fie încercuite trupele în urma atacului-surpriză al lui Decebal, din iarna anului 101-102. Această structură remarcabilă a marcat un punct crucial în expansiunea și consolidarea puterii romane în provincia Dacia, scrie historia.ro
Cu o lungime de 1.134,9 m și înălțimea de 18,6 m, podul rămâne una dintre cele mai mari realizări inginerești ale Antichității. Dimensiunile impresionante ale picioarelor podului (33×19 m) reflectă măiestria inginerească a romanilor și rolul strategic al acestui pod în expansiunea romană.
În aceeași perioadă cu podul a fost construit și Castrul roman de la Drobeta, care avea rolul de a proteja această importantă arteră de transport și de a apăra granițele Imperiului Roman. Fortificația are un plan dreptunghiular, cu dimensiuni de 123×137,50 m, fiind orientată nord-sud.
Poarta principală a castrului, „porta praetoria”, era situată pe latura de sud, spre Dunăre, contrar normelor arhitecturii militare romane, unde aceasta era de obicei orientată spre inamic. Interiorul castrului era împărțit simetric, fiind dotat cu diverse clădiri necesare funcționării eficiente a garnizoanei, inclusiv principia, unde se păstrau stindardele și simbolurile imperiale.
Castrul roman de la Drobeta, trei faze de dezvoltare
Cercetările arată că, au existat trei faze de dezvoltare a castrului: cea din vremea împăratului Traian, cea constantiniană (din vremea împăratului Constantin cel Mare) și romano-bizantină. De asemenea, săpăturile au relevat existența unor structuri administrative și de locuit în interiorul fortificației, inclusiv locuințe pentru ofițeri și soldați, depozite de alimente și arme.
Cea mai importantă refacere a castrului a avut loc la începutul secolului al IV-lea, sub domnia împăratului Constantin cel Mare. În această perioadă, fortificațiile au fost modernizate, fiind adăugate barăci pentru soldați și un complex de pavilioane cu 84 de camere. Turnurile exterioare de tip evantai au înlocuit turnurile de interior, iar porțile sudice au fost întărite cu două turnuri suplimentare.
Vestigiile castrului, podului și ale celorlalte structuri romane de la Drobeta, amfiteatrul roman și termele romane, constituie și astăzi un patrimoniu inestimabil, oferind cercetătorilor și vizitatorilor o fereastră spre trecutul îndepărtat. Eforturile de conservare și valorificare a acestui sit arheologic contribuie la păstrarea memoriei unei perioade de maximă importanță pentru istoria regiunii.
