Începând de luni, 7 august, Banca Naţională a României a lansat în circuitul numismatic o monedă din argint cu tema 150 de ani de la nașterea lui Gheorghe Țițeica. Gheorghe Țițeica (1873-1939) a fost un important savant (matematician) și pedagog român, profesor la Universitatea din București și la Școala Politehnică din București, membru al Academiei Române și al mai multor academii străine, doctor honoris causa al Universității din Varșovia.
Conform comunicatului BNR, caracteristicile monedei sunt următoarele: • Metal – Argint; • Valoare nominală – 10 lei; • Titlu – 999‰; • Formă – rotunda; • Diametru – 37 mm; • Greutate – 31,103 g; • Cant – zimțat; • Calitate – proof.
Aversul monedei redă reprezentarea grafică a unei probleme de geometrie pe o foaie de matematică, inscripția “ROMANIA” în arc de cerc, stema României, valoarea nominală “10 LEI” și anul de emisiune “2023”. Reversul monedei prezintă portretul și numele lui Gheorghe Țițeica și anii între care a trăit acesta “1873” și “1939”.
Monedele din argint vor fi ambalate în capsule de metacrilat transparent și vor fi însoţite de broşuri de prezentare și certificate de autenticitate, redactate în limbile română, engleză şi franceză. Pe certificatele de autenticitate se găsesc semnăturile guvernatorului BNR şi casierului central.
Tirajul maxim pentru moneda din argint este de 5.000 piese.
Preţul de vânzare pentru moneda din argint este de 470,00 lei, fără TVA, inclusiv broșura de prezentare și certificatul de autenticitate.
Monedele din argint cu tema 150 de ani de la nașterea lui Gheorghe Țițeica au putere circulatorie pe teritoriul României.
Lansarea în circuitul numismatic a acestor monede se realizează prin sucursalele regionale Bucureşti, Cluj, Constanța, Dolj, Iaşi şi Timiş ale Băncii Naţionale a României.
Informații cu privire la achiziția monedelor se regăsesc pe site-ul Băncii Naționale a României, secțiunea Numismatică.
Gheorghe Țițeica (n. 4/16 octombrie 1873, Turnu Severin, Mehedinți – d. 5 februarie 1939, București) este tatăl fizicianului Șerban Țițeica. A urmat școala primară în orașul natal, iar liceul la Craiova, unde a început să se remarce pentru interesul acordat matematicii. A intrat pe primul loc la Școala Normală Superioară din București și apoi a urmat secția matematici la Facultatea de Științe de la Universitatea din București. Dintre profesorii de acolo, cel mai mult l-a impresionat Spiru Haret, despre a cărui viață și operă va scrie mai târziu.
În 1895 obține licența în matematici și este numit profesor suplinitor la Seminarul “Nifon”. În anul următor, după ce promovează examenul de capacitate pentru profesorii universitari de matematică, pleacă la studii la Paris, fiind al patrulea român la École Normale Supérieure.
Conducător de doctorat i-a fost profesorul francez Jean Gaston Darboux, la rândul lui, mai târziu, fiindu-le coordonator de doctorat lui Grigore Moisil și Ion Barbu.
