„Cu prostul prost şi neşcolit/ din două vorbe-am lămurit/ dar duc o luptă colosală/ cu prostul care are şcoală”.
Am tot spus, ca dascăl, şi-am tot scris, ca jurnalist şi scriitor, că măsura corectă a vieţii pe planeta Pământ e dată de Educaţie şi Cultură. „Domnilor, zicea proful meu de română în vremea liceului, spuneţi-mi cum stăm cu Condiţia umană, apoi discutăm despre viaţă şi regnuri…”, şi-avea dreptate. Educaţia (cei şapte ani de-acasă, cele 7 porunci, …) şi Cultura, care e un Har, separă Viaţa.
Eu tot mai cred, la început de mileniu, că dacă Omenirea, în întregul ei, ar avea minima educaţie şi minima cultură necesare, n-am avea atâtea „fenomene extreme” – războaie, crime, terorism, discriminări, banditism economic, banditism politic, şi nu ar mai fi Lumea (de la vlădică la opincă) atât de a dracu…
De ani de zile tot scriu, zilnic, (scriitor la ziar, de!) în pagina „Raită prin viaţă”, „Despre politică”, „Despre Istorie” şi „Despre cultură”. Scriind despre politică am devenit „incomod”. Scriind despre Istorie am devenit neinteresant. Scriind despre cultură am devenit prieten cu sute de oameni. De ce? Fiindcă prima categorie mă percepe, c-atât o duce mintea, duşman, nici măcar adversar… Dincolo, vorbim aceeaşi limbă a sufletului, care e, de fapt, un Har uman. Partea tristă e că, vorba unui poştaş al meu de pe vremea când eram şeful poştelor, „s-a făcut lumea a dracu domnu şef”, că fiecare „e pentru el”, ne-am hainit, „bogatul nu crede săracului”, … Ce să vorbeşti, să scrii, să taci!?
Am tot scris că „evoluând, umanitatea involuează”. De ce? Fiindcă „evoluţia” se datorează profesioniştilor „tehnici” – vezi zborurile cosmice ale Omenirii, iar „involuţia” proştilor majoritari, atât în viaţa de zi cu zi, cât şi în politică.
Partea proastă a prostiei e că aduce daune morale şi financiare incomensurabile. Azi o dau pe glumă, deşi sunt revoltat eu însumi de „efectele proştilor şi prostiei asupra oamenilor normali”. Dar, de marţi, în Jurnalul Olteniei, vă voi relata, cu dovezile pe masă, scene din cinismul lor, al „proştilor”, care, culmea, se găsesc şi în Primăria Craiova – sunt convins că D-na Primar habar nu are că are în subordine asemenea specimene, cinism care s-apropie de nebunie, în trecerea comună prin scurta viaţă socială în secolul XXI.
Iată gluma tragică a unui român, I. Pribeagu, apreciată entuziasmant de Dej:
„Cu prostul care n-are şcoală
Te lupţi puţin şi-ai câştigat.
Dar duci o luptă colosală
Cu prostul care are şcoală!
De-ar fi să-i luăm pe toţi la rând,
Şi actualii, dar şi foştii,
Cei mai deştepţi de pe Pământ
Au fost întotdeauna… PROŞTII.
Nu te ruga la ursitoare
Să-ţi facă-n viaţa ta vreun rost,
Mai bine urlă-n gura mare:
“Iubite Doamne, fă-mă… PROST!”
De ce să tragi ca la galeră,
Să-nveţi atâtea fără rost,
De vrei să faci o carieră,
Ajunge numai să fii… PROST.
În lumea asta cu de toate,
Unde se-nvaţă contra cost,
Păcat că nici o facultate
Nu dă şi diploma de… PROST.
Avem impozite cu carul,
Dar înotăm în sărăcie
şi ce buget ar avea statul
Dintr-un impozit pe… PROSTIE…
Ei sunt ca iarba, cu duiumul,
Să nu-i jigneşti, să nu-i împroşti!
O, Doamne, de ne-ar creşte grâul
Cum cresc recoltele de… PROŞTI.
Și-n lumea asta răsturnată,
Unde cei strâmbi sunt cei mai drepţi,
Savanţii noştri mor de foame
Și numai PROŞTII sunt deştepţi….
DE REŢINUT:
Prostia este infinit mai fascinantă decât inteligenţa. Inteligenţa are limitele ei, pe când prostia, nu!
Oamenii neinstruiţi sunt mai „scumpi” decât oamenii valoroşi care, pentru a supravieţui se „vând” ieftin.
Nu te certa niciodată cu un prost! Te aduce la nivelul lui şi te bate cu experienţa. Şi apoi, mai are şi mintea odihnită…
PS: Să te ferească D-zeu de prostul harnic, el nu face niciodată pauză în gândire!!
