S-o luăm pe rând:
Comuniştii de viţă nouă ştim „ce şi care suntem”. Nu mai pierdem timpul cu explicaţii de adormit copiii. Poporaniştii, asemeni comuniştilor, există încă de pe vremea lui Ştefan cel Mare, cu Feţii frumoşi ne-a desfătat copilăria Ion Creangă, iar Legionarii există încă şi de mai înainte, de pe vremea Dacilor şi Romanilor (vezi DEX: Legionar, 1. Militar care făcea parte dintr-o legiune romană. 2. Membru al organizației teroriste de tip fascist numită garda de fier; gardist. Haiducii lui N. D. Popescu aveau cel puțin o legătură cu eroismul cîntecului bătrînesc, dar Panait Macri ne înfățișa bandiți de rînd, hoți și ucigași, care au putut fi mai tîrziu idealul legionarilor de tristă amintire. Sadoveanu, E. 46)
Cu Naziştii ne-a lămurit putin, geniul mondial, după principiul pe care-l ştim din copilărie: „cine strigă ăla e!”, iar Capitalismul a fost „etichetat” pe veci de tov. Ion Iliescu drept „Capitalism de cumetrie”, ceea ce şi este în realitatea noastră.
Revenind la realitatea imediată, mi-e greu să vă spun că, „întâmplări la zi care ni se-ntâmplă”, sunt de fapt „Mult zgomot pentru nimic(uri)”, vorba Marelui Will…
Adică:
– Făt Frumosul George (simion) ot măciuca, îşi zise-n gândul lui: „să mă fac al dracu” şi să fac praf „boborul” cu măritişul „zânei cosânzene” cu mine, „făt aur” ot măciuca, şi să vezi voturi pentru „preşedintele româniei mari”, punându-se, naivul, rău cu putinul cel rău de la răsărit, care ar înghiţi mâine Moldova, deşi, ipochimenul, nu mai e în plenitudinea capacităților mentale, dar fantazează, neînţelegând, bolnavul, că termenii din dicţionarul Omenirii – pace, libertate, etc. – sunt aceiaşi, indiferent de limbă. George, dragule, crede-mă că doamna ta merita alt gen de căsătorie, … vezi că sunteţi şi în „conflict de interese” religioase, din moment ce şi ea e membră, şi v-a cununat „tomitanul” putinist. Simo caii tăi să moară/ că o cam dăduşi în bară/ la măciuca milenară… Nu te-ai prins că poezia aia „căpitane nu fi trist/ țara merge înainte/ cu partidul comunist” e mai reală decât pe vremea lu ceaşcă, naivule?
– Mărturisesc cu mâna pe inimă, atunci când am scris cartea de poeme „Romantic într-un veac barbar – alte poeme ale visării”, n-am gândit că ea e o reminiscenţă a existenţei mele sub „utopia comunistă”. Mi-am dat seama deunăzi, când doi „corifei politici psd”, budă(i) şi daea!, escroci sentimentali notorii, ne-mbată cu utopii comunistoide, primul cu să vezi ce bine o vor duce după întâi ianuarie 2023 pensionarii – ăia mulţi care au achitat datoria externă a României, când le vor da ei 2-3%…, în vreme ce deja dau majorări la pensii nesimţite la bugetarii lu` peşte, care cresc, ca număr, ca ciupercile după ploaie…; al doilea, cu visul reinventării „gostatului de la începutul comunismului, uitând că trebuie reînfiinţate gac-urile, gas-urile, ilf-urile, şi ţăranii de atunci, plus elevii şi studenţii care participau voluntari la strângerea recoltelor agricole şi legumicole… nene daia, d-aia ai venit ministru? să umbli cu vrăji d-astea ieftine? Ipochimenule!
– Ciucă al nostru, cel de toată coaliţia usl antonescu-ponta, mai are doi paşi de făcut ca să ne demonstreze că e un premier-plagiat: să-l numească mai devreme pe ciolacu premier rotativ (invenţie politică mondială demnă de comunismul românesc, şi să accepte ideea că bugetofagii merită salarii cât cuprinde fiindcă „sunt pregătiţi, domne!” – cu ce-or fi pregătiţi domne, mai bine decât ăia din privat sau ăia de-au plecat „afară” şi nu se mai întorc?
