Peste 140.000 de români îşi sărbătoresc miercuri onomastica, de Sfântul Ilie.
Conform Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, este vorba despre 103.655 de bărbaţi şi 38.946 de femei.
În ceea ce priveşte prenumele masculine sărbătorite miercuri, cel mai des întâlnit este Ilie – 91.432 de persoane, urmat de Elias – 5.100 şi Iliuţă – 3.453.
Se mai întâlnesc şi următoarele prenume masculine: Eliade – 242 de persoane, Elie – 41, Elis – 876, Ilia – 410, Uiev – 3, Ilieş – 84, Iliuş – 15 şi Lică – 1.999.
La femei, cel mai des întâlnit prenume care se sărbătoreşte de Sfântul Ilie este Ilinca – 25.156 de persoane, precum şi Lia – 6.408.
Mai sunt întâlnite prenumele feminine: Eliana – 1.239, Elis – 559, Ilia – 163, Iliana – 3.327, Ilincuţa/Ilincuta – 86, Iliuţa – 394, Lica – 1.614.
Originea numelui Ilie este ebraică, provenind de la numele „ Elijah(u)”, care a fost numele unui personaj biblic. Explicația acestui nume este redată chiar prin intermediul Bibliei, unde este specificat faptul că: „Strângând întreg poporul la muntele Carmei, Ilie cere fiilor lui Israel să hotărască cărei divinități i se vor închina în viitor. În urma unei probe a focului câștigată de Ilie, poporul s-a convins că ‹‹Domnul este adevăratul Dumnezeu››”! Numele ebraic „ Eliyah”, vine tradus în limba română sub același înțeles, adică „Domnul Dumnezeu”, ceea ce întărește afirmația prezentată anterior, motiv pentru care semnificația numelui Ilie este una cât se poate de clară.
În tradiţia populară, Sfântul Ilie este prezentat ca mergând pe cer într-un car cu roţi de flăcări, tunând şi lovind diavolii cu biciul de foc. Se mai spune că tot el este cel care poate provoca furtuni puternice.
Povestea Sfântului Ilie spune că acesta a fost gospodar, dar cu o fire foarte iute. El şi-ar fi ucis părinţii veniţi în vizită şi a mers apoi la Dumnezeu şi şi-a cerut iertare, primind un car şi un bici de foc pentru a-i ucide pe diavolii care îl stăpâneau. Sfântul Ilie a venit pe lume cu peste 800 de ani î.Hr., în ţinutul Tesvi din Galaad, într-o familie de preoţi, într-o perioadă în care iudeii se închinau idolilor şi zeilor străini, pe vremea împăratului Ahab.
Se spune că la naşterea sa tatăl său a văzut oameni îmbrăcaţi în alb învelindu-l în scutece de foc şi, dându-i numele, i-au dat să mănânce o flacără, simbol al râvnei pentru Dumnezeu care l-a mistuit de-a lungul întregii sale vieţi. Regele Ahab, în vremea căruia ar fi trăit Ilie, s-a căsătorit cu Isabela, o prinţesă feniciană din Sidon, care se închina zeului Baal. Ahab, preţuind frumuseţea femeii mai mult decât credinţa în Dumnezeul părinţilor săi, şi-a obligat poporul să se închine zeului Baal, încurajând în acest fel idolatria. Toate aceste fapte au atras mânia lui Dumnezeu, iar Sfântul Proroc Ilie a primit misiunea de a-l mustra pe rege şi de a întoarce de la închinarea la zei poporul care se tăvălea în necurăţie şi aducea pe fiii săi jertfă diavolilor (zeului Moloh, zeul fericirii, îi erau aduse drept jertfe copii sacrificaţi prin ardere).
Certându-l pe Ahab, Sfântul Ilie îi spune: „Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia slujesc eu; în aceşti ani nu va fi nici rouă, nici ploaie decât numai când voi zice eu!”. Sfântul Ilie s-a retras pe malul râului Cherit. Iar în urma lui, seceta şi foametea au cuprins toată ţara. Atunci s-a împlinit cuvântul lui Moise către iudei: „Cerurile tale, care sunt deasupra capului tău, să se facă aramă şi pământul de sub tine fier”. Căci Dumnezeu l-a ascultat pe Sfântul Ilie.
După trei ani şi jumătate, dovedindu-se că numai credinţa în Dumnezeul lui Ilie este cea adevărată, poporul israelit şi-a recunoscut greşeala de a se fi închinat zeului Baal, strigând: „Dumnezeul lui Ilie este Dumnezeul cel adevărat”. Rugându-se atunci lui Ilie, o ploaie a răcorit pământul şi foametea a încetat. Sfântului Proroc Ilie nu i-a fost dată moartea, fiind ridicat la cer într-un car de foc. Şi, potrivit tradiţiei Bisericii, el este viu în trup, aflat în grija lui Dumnezeu, în locaşurile cereşti.
Sărbătoarea prorocului Ilie Tesviteanul este şi ziua Aviaţiei Române, acest sfânt fiind considerat, începând din 1913, ocrotitorul şi patronul aviatorilor, scrie libertatea.ro
Tradiții și superstiții de Sfântul Ilie
- Potrivit tradiţiei, în dimineaţa zilei de Sfântul Ilie, se culegeau plante de leac, în special busuioc, se puneau la uscat în podurile caselor, sub streşini sau în cămări.
- Mărul este pomul Sfântului Ilie, de aceea nu se mănâncă mere până-n această zi. Până la sărbătoarea de Sf. Ilie nu se scutură merele și nici nu se bat unele de altele, căci se fac furtuni mari, tunete, fulgere și piatră. E considerat belșug să scuturi mărul în ziua de Sf. Ilie și măcar două mere de sunt, să chemi copiii în grădină și să le dai de pomană
- În ajunul zilei, când este sărbătorit Sfântul Ilie, fetele se duceau noaptea pe ogoarele semănate cu cânepă, se dezbrăcau şi, goale, se tăvăleau prin cultură, apoi se îmbrăcau şi se întorceau acasă. Iar dacă în noaptea dinspre Sfântul Ilie ele visau cânepă verde, acesta era semn că se vor mărita cu flăcăi tineri şi frumoşi. Dacă în vis vedeau cânepă uscată, se zicea că se vor mărita cu oameni bătrâni.
- Şi tot de Sfântul Ilie, erau adunate plantele întrebuinţate la vrăji şi farmece. Femeile duceau în această zi busuioc la biserică, pentru a fi sfinţit după care, întoarse acasă, îl puneau pe foc, iar cenuşa rezultată o foloseau în scopuri terapeutice, atunci când copiii lor făceau bube în gură.
- Tot de Sfântul Ilie se strânge mierea din stupi, se duc fagurii la biserică spre binecuvântare şi se împart de pomană.
Superstiții de Sfântul Ilie
- Se spune în popor că diavolii se ascund mai mult în lemnul de carpen, de aceea acest lemn nu este folosit în gospodărie şi e bine să nu se ascundă nimeni sub un carpen, pe vreme de furtună.
- Dacă în ziua de Sfântul Ilie este furtună, nu trebuie să se deschidă nici uşile nici geamurile caselor, ca nu cumva să se ascundă vreun diavol ce fuge de furia Sfântului.
- În unele zone din Moldova, se mănâncă grâu nou fiert, cu miere. Dacă grâul nu a fost treierat până în ajunul sărbătorii de Sfântul Ilie, femeile îşi pun hainele de sărbătoare şi merg să secere câţiva snopi de grâu pe care apoi îi scutură de boabe, pisează grâul şi îl fierb pentru a-l consuma cu miere.
- În alte zone se mănâncă fructe proaspete, pentru a fi sănătos tot anul ce va urma. Merele nu se consumă decât după ce au fost duse la biserică.
- Se spune că acela care muşcă din măr înainte de a fi sfinţit va avea parte după moarte numai de mere şi, când va dori să le atingă, vor dispărea. Merele sfinţite vor deveni de aur pe lumea cealaltă.
- Se crede că, dacă tună de Sântilie, toate alunele vor seca, iar fructele din livezi vor avea viermi. în această zi nu se lucrează de teama pagubelor (trăsnete, ploaie, grindină).
