De mai multe săptămâni, rafturile cu muștar din supermarketurile franceze sunt aproape goale. Pentru fanii popularului condiment, care are chiar și un brand național în Franța, muștarul de Dijon, pare o situație de neconceput. Dar chiar și în regiunea Dijon, muștarul lipsește din magazine.
Iar prețul produsului a explodat. Disperarea este atât de mare, încât rețelele sociale au început să fie bombardate cu întrebări, sfaturi, păreri. Unii au găsit deja și înlocuitorul ideal: hreanul, o plantă mai puțin cunoscută în Franța, sau wasabi sau sosul Worcestershire. Dar, desigur, nimic nu se compară, pentru francezi, cu muștarul.
Condimentul, esențial pentru prepararea sosurilor vinegretă și a maionezei, lipsește chiar și din supermarketuri, iar în unele magazine nu se mai vinde la liber, ci raționalizat, pentru că unii cumpărători au tendința să facă stocuri.
Muștarul este adânc înrădăcinat nu numai în bucătăria franceză, ci și în cultura franceză (există o serie de expresii pornind de la cuvântul „muștar”), așa că o asemenea criză – care s-a simțit inclusiv la festinurile de Ziua Națională abia sărbătorită – este de natură să-i facă pe francezi să… le sară muștarul!
De ce se întâmplă acest lucru? Pare furtuna perfectă: schimbarea climei, combinată cu pandemia de covid și cu războiul din Ucraina, scrie The New York Times.
Recoltele slabe de semințe de muștar din Franța, dar și din întreaga lume au dus la o scădere bruscă a producției și la o creștere a prețurilor. Mulți producători au fost nevoiți să suspende producția acestui condimentul din cauza lipsei materiei prime.
În ultimii cinci ani, în întreaga lume s-au înregistrat recolte proaste de semințe de muștar. Planta este victima încălzirii climatice, dar în lanțul de fabricare a produsului au apărut și alte probleme: preţurile la vinul alb, la sticlă, la capacele pentru borcane şi la carton au explodat, astfel încât penuria şi inflaţia îi lovesc pe producătorii tradiţionali de muştar de Dijon. Renumitul produs francez a devenit acum, precum cipurile, un exemplu clasic pentru dificultăţile din lanțurile de aprovizionare la nivel mondial, scrie digi24.ro
„Suntem într-o criză fără precedent în ultimii 25 de ani”, declara la sfârșitul anului trecut Christophe Planes, director de vânzări pentru Franţa la „Reine de Dijon”, al treilea producător francez de muştar, o filială a grupului german Develey.
Anul trecut, seceta a afectat puternic recolta în Canada, cel mai mare exportator mondial. Din cauza căldurii extreme, producția s-a prăbușit la 50.000 de tone, de la 135.000 de tone cu doi ani în urmă. Iar 80 la sută din producția canadiană mergea la export în Franța.
Cultivatorii francezi asigură doar o treime din necesarul național, iar riscurile climatice au contribuit la o scădere a ofertei cu 50 la sută în cinci ani, potrivit lui Fabrice Génin, președintele Asociației producătorilor de semințe de muștar din Burgundia (APGMB). În plus, interzicerea unui insecticid eficient împotriva puricilor de plante, un dăunător, este un alt motiv invocat adesea de agricultorii francezi pentru a explica această scădere.
Consecința recoltei slabe este că unii producători au renunțat să mai cultive muștar, prețul semințelor a crescut de patru sau cinci ori și a intervenit astfel o criză. Franța are nevoie de 35.000 de tone de semințe de muștar și a avut la dispoziție doar 15.000 de tone.
Franța consumă în medie 2,2 kilograme de muștar pe an pe cap de locuitor, ceea ce o face cel mai mare consumator din lume. Deși există indicii că se prefigurează o lipsă a muștarului și de pe rafturile din alte țări, inclusiv în Germania, criza franceză a muștarului este unică prin dimensiunile sale, în parte pentru că Franța depinde foarte mult de Canada pentru semințele folosite în specialitățile sale de muștar.
Producătorii sperau într-o „aprovizionare de urgență” cu semințe, după recolta din această vară, din Rusia și Ucraina, care sunt al treilea, respectiv al patrulea producător mondial, dar evident că și această perspectivă devine tot mai puțin fiabilă.
Deocamdată, se pare, Franța trebuie să învețe să trăiască fără muștar, o adaptare dureroasă, însă e clar că trebuie găsite rapid soluții, pe plan local, printr-o extindere a cultivării acestei plante, astfel încât Franța să depindă cât mai puțin de importuri. Criza riscă să dureze însă cel puțin până în 2024.