În ,,Pagina de cultură” de ieri am scris despre ,,Şcoala de literatură şi critică literară” ca principala formă de ,,producţie” a elitelor necesare noului sistem politic, instalat în Țară imediat după terminarea celui de-al doilea război mondial, elite care urmau sa le înlocuiască pe cele ,,plecate” sau exterminate prin puşcării. În România însă, prima formă de ,,producţie” a elitelor, de data asta politice, cum ziceam, este ,,Academia Ștefan Gheorghiu”, care a fost o universitate politică din București, din perioada comunismului. Instituția și-a avut sediul pe Bulevardul Armata Poporului (în prezent Bulevardul Iuliu Maniu din București), nr. 1-3, şi a fost înființată la 21 martie 1945 de Partidul Comunist Român, la inițiativa Anei Pauker, sub denumirea de Universitatea Muncitorească a PCR. Barbu Lăzăreanu a condus-o în calitate de rector în perioada 1945-1948. Prin Hotărârea nr. 474/1968 a Consiliului de Miniștri, privind unele măsuri referitoare la Academia de științe social politice Ștefan Gheorghiu de pe lângă Comitetul Central al Partidului Comunist Român se decidea că absolvenții cu diplomă ai Academiei de științe social-politice „Ștefan Gheorghiu” de pe lângă Comitetul Central al Partidului Comunist Român, care îndeplinesc condițiile de studii cerute pentru admiterea în învățământul superior de stat, beneficiază de drepturile conferite absolvenților cu diplomă ai instituțiilor de învățământ superior de stat. În acest scop, Ministerul Învățământului a stabilit examenele de diferență de la fosta Școală superioară de partid „Ștefan Gheorghiu” cu durata de 3 ani la Academia de științe social-politice „Ștefan Gheorghiu” de pe lângă Comitetul Central al Partidului Comunist Român.
Academia „Ștefan Gheorghiu”, ca urmașă a Universității Muncitorești a PCR și a Școlii Superioare de Științe Sociale “A. A. Jdanov”, a fost înființată, prin decretul 121/17 martie 1970, ca for care „organiza, îndruma și coordona întreaga activitate de cercetare în domeniul științelor sociale”. La 3 octombrie 1971 a apărut hotărârea Comitetului Executiv al Comitetul Central al P.C.R. cu privire la organizarea Academiei pentru învățământ social-politic și perfecționarea cadrelor de conducere „Ștefan Gheorghiu” de pe lângă C.C. al P.C.R. Leonte Răutu, care a fost rectorul cu cel mai lung mandat al Academiei „Ștefan Gheorghiu” (1972-1981), a declarat în 1975 că un absolvent de succes trebuie să știe că: „Fiecare cadru de conducere, indiferent de domeniul specializat în care își desfășoară activitatea, este, în primul rând, un militant revoluționar, un om politic care acționează neabătut pentru înfăptuirea politicii interne și internaționale a P.C.R., dă dovadă de devotament fără margini față de partid, față de patrie, față de națiunea noastră socialistă, aplică în viață principiile eticii și echității socialiste, ale umanismului socialist”.
Deși denumirea instituției a suferit numeroase modificări de-a lungul timpului, numele de Ștefan Gheorghiu, adăugat în 1946 în memoria militantului socialist de la începutul secolului al XX-lea, a fost păstrat până în 1989, când denumirea instituției a devenit Academia de Studii Social-Politice. De fapt Academia de Ştiinţe Sociale şi Politice s-a înfiinţat prin Decretul nr. 121 din 18 martie 1970 al Consiliului de Stat (devenit apoi Legea nr.18/1970) şi a funcţionat până în anul 1989, activând sub directa îndrumare a Comitetului Central al Partidului Comunist Român. Pe toată perioada cât a funcţionat, instituţia şi-a avut sediul pe str. Oneşti (astăzi Dem Dobrescu) nr. 11, Bucureşti, Academia ,,Ştefan Gheorghiu” rămânând în viaţă ca Academia de Partid, Academia de Ştiinţe Sociale şi Politice organiza activitatea de cercetare ştiinţifică în domeniu, stabilind direcţiile principale ale desfăşurării pentru Cultură şi Artă, Consiliul Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie, Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste.
De asemenea, îndruma activitatea de cercetare ştiinţifică a centrelor şi a laboratoarelor de cercetare, a catedrelor de ştiinţe sociale din instituţiile de învăţământ superior, a muzeelor şi ale altor unităţi subordonate direct sau indirect. Secţiile A.S.S.P. coordonau activitatea majorităţii institutelor şi centrelor de studii din marile centre universitare (Bucureşti, Cluj-Napoca şi Iaşi), a centrelor de studii şi cercetare din alte oraşe universitare importante. În fapt, Academia de Ştiinţe Sociale şi Politice a preluat de la Academia Republicii Socialiste România domeniul ştiinţelor umaniste, scopul principal al înfiinţării şi funcţionării sale fiind o mai strict coordonare şi controlare ideologică a cercetării în domeniul ştiinţelor sociale şi politice, ştiinţe care erau atât de importante în angrenajul propagandei oficiale a partidului-stat comunist.
Preşedinţii A.S.S.P. au fost: Miron Constantinescu (1970-1973) şi Mihnea Gheorghiu (1973-1989). De asemenea, dictatorul României, Nicolae Ceauşescu, secretarul general al PCR şi preşedintele RSR, a fost declarat de la început (februarie 1970), preşedinte de onoare al A.S.S.P. Printre vicepreşedinţi îi amintim pe Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Ion Ceterchi, Ladislau Banyai şi Ştefan Voicu. Domeniul de activitate consta în pregătirea cadrelor de conducere a activității de partid, social-politice, economice și administrației de stat. Academia Ștefan Gheorghiu a fost desființată după Revoluția din decembrie 1989.
După 1989, pentru protecția socială a absolvenților Academiei “Ștefan Gheorghiu”, Ministerul Învățământului a hotărât echivalarea studiilor politice cu cele civile. Grație acestui act, absolvenții Academiei “Ștefan Gheorghiu” au primit diplome de economiști, echivalentul unui absolvent ASE, dar nevoia de ,,producţie” de ,,elite” politice a rămas, astfel că apare controversata Academie de Științe ale Securității Naţionale, fondată în 2012, la iniţiativa fostului vicepremier şi ministru de Interne Gabriel Oprea. (Sursa: Wikipedia)
