Arheologii Muzeului Olteniei din Craiova au efectuat o nouă campanie de cercetări arheologie în situl de la Desa, punctul „Castraviţa”.
Campania s-a desfăşurat în perioada 1-23.08.2016, cu sprijinul financiar al Consiliului Judeţean Dolj, aceasta fiind cea de-a XVI-a campanie de cercetări arheologice sistematice în acest sit.
“Săpăturile şi descoperirile arheologice mai vechi sau mai noi făcute la Desa au devenit de-a lungul vremii bine-cunoscute atât specialiştilor, cât şi publicului larg.
Cercetările desfăşurate în acest an sunt cele mai ample din anul 2001 până în prezent, iar ca rezultate, campania din anul 2016 este una dintre cele mai spectaculoase.
Trebuie spus, pentru început, că punctul “Castraviţa” este de fapt un grind aflat pe malul Dunării, unde au fost cercetate de-a lungul anilor numeroase complexe arheologice care din punct de vedere cronologic se întind din Epoca Bronzului (3200 – 1200 a. Chr.; morminte de incineraţie), de-a lungul Epocii Fierului (1200 a. Chr. – anul 101 p. Chr.; movile funerare, cu morminte de inhumaţie, şi morminte de incineraţie celtice) până în epoca romană (un castru de piatră) şi cea a migraţiilor (morminte de incineraţie slave).
În acest an, săpăturile au fost concentrate pe delimitarea zonei funerare formată din movile aparţinând comunităţilor de tip Basarabi din Prima Epocă a Fierului (aprox. 750 – 650 a. Chr.) şi în încercarea de a delimita latura de nord a castrului roman de aici.
În ceea ce priveşte acest ultim aspect, săpăturile au scos la iveală, anul acesta, două ţigle fragmentare, ştampilate de către unităţile romane ce au staţionat aici, fiind lizibile doar ultimile trei litere – ICR, probabil, numele unităţii militare romane auxiliare Ala I Civium Romanorum, o unitate militară formată din voluntari, cetăţeni romani. Trebuie spus că aceste ţigle ştampilate reprezintă prima descoperire de acest fel, la Desa, într-un context arheologic clar. Tot în zona unde au fost descoperite aceste ţigle a mai fost scos la iveală un bloc de piatră, din calcar, faţetat, de formă paralelipipedică, cu urme de mortar, de dimensiuni impresionante, care indică faptul existenţei unei clădiri importante în apropierea zidului de nord al castrului, în interior. Tot în contextul descoperirilor de epocă romană, în exteriorul castrului roman, a fost găsit întâmplător un denar roman din argint, cu numele lui Cezar, emis în Hispania, în anii 46-45 a. Chr., în amintirea victoriei repurtate de către conducătorul roman împotriva lui Vercingetorix, căpetenie a tribului Arvernilor, care a unit pe gali începând o revoltă nereuşită împotriva stăpânirii romane în Galia, în cursul ultimului stadiu al Războaielor Galice ale lui Iulius Cezar (anul 52 a. Chr.). Moneda are redat, pe avers, efigia zeiţei Venus, spre dreapta, purtând diademă; în spate, Cupidon (puţin vizibil); în jurul celor doi se află un cerc perlat. Pe revers, este redat un trofeu cu scut oval şi carnyx, în fiecare mână; în partea stângă, se află un personaj feminin captiv, sprijinindu-şi capul în mâna dreaptă; în partea dreaptă, un captiv cu barbă, se află aşezat cu mâinile legate la spate.
Dar, descoperirile cu caracter funerar aparţinând Primei Epoci a Fierului sunt dintre cele mai spectaculoase. Au fost identificate patru movile dintre care două, prin structura lor destul de complexă (manta realizată fie din pietriş mărunt, fie din pietre de râu) şi inventarul bogat al mormintelor, arată grija deosebită arătată faţă de persoanele decedate, a comunităţilor din acea perioadă şi, în special, grija arătată faţă de persoanele decedate ce aveau un statut social privilegiat în cadrul acestor comunităţi. De asemenea, s-au putut face observaţii mai numeroase în ceea ce priveşte riturile funerare ce erau practicate de aceste comunităţi, confirmându-se faptul, observat încă din anul 2001, că au existat manipulări intenţionate, în scop ritual, ale oaselor celor decedaţi, la diverse perioade de timp, după înhumare”, arată reprezentanţii Muzeului.
Inventarul funerar al mormintelor descoperite în acest an, deşi nu este unul foarte numeros, este în schimb foarte valoros, mai arată reprezentanţii Muzeului Olteniei: „În acest sens menţionăm cele 5 fibule (agrafe de prindere a veşmintelor) de tip Vače (după numele unei localităţi din Slovenia unde au fost descoperite pentru prima dată astfel de piese), cele 5 brăţări de bronz, un colan de bronz şi o sabie de fier (ambele, aceste din urmă piese, fiind descoperite în premieră la Desa, sabia fiind al treilea exemplar de acest tip, descoperit în România) de tip Glasinač (după numele unui sit arheologic aflat la est de Sarajevo), numeroşii butoni de bronz, vase ceramice decorate etc. De altfel, aceste descoperiri, de la Desa, datate în Prima Epocă a Fierului, sunt cunoscute sub numele de cultura Basarabi, după numele localităţii de lângă Calafat unde s-au făcut pentru prima dată astfel de descoperiri şi aparţin acelor populaţii care au introdus, printre primele, folosirea fierului pe teritoriul României”.
Din colectivul ştiinţific al şantierului arheologic, anul acesta, au făcut parte: dr. Florin Ridiche – resp. ştiinţific, drd. Marius Cristian Bâsceanu, Lucian Popescu-Vava şi Cristian Ceacîru (Muzeul Olteniei Craiova), precum şi 3 profesori voluntari: Iulian Popescu (Şc. Specială “Sf. Vasile” Craiova), Ana-Maria Băluţă (Şcoala Măceşu de Jos) şi Ionela Popescu-Vava (Grădiniţa “Phoenix” Craiova). Un sprijin deosebit a fost acordat cercetării arheologice de către Primăria şi Consiliul Local al comunei Desa, de către Ocolul Silvic Calafat dar şi de către Poliţia de Frontieră.
Cele enumerate mai sus sunt numai câteva considerente care atestă faptul că la Desa se găseşte unul dintre cele mai interesante şi bogate situri arheologice din România, confirmat şi de către clasificarea sa, la categoria A (de importanţă naţională) în Lista Monumentelor Istorice din România, mai arată reprezentanţii Muzeului Olteniei.
Cercetarea clădirii comandamentului de la Răcari, la final
Arheologii au continuat, în acest an, cercetarea şi în castrul roman de la Răcari, de asemenea, cu finanţarea asigurată de către Consiliul Judeţean Dolj.
Săpăturile arheologice din anul 2016, în castrul roman de la Răcari, s-au concentrat asupra clădirii comandamentului. Timp de două luni, clădirea a fost investigată în toate sectoarele ce rămăseseră neeexplorate din campaniile de săpături anterioare (anii 2013 – 2015).
„La finalul campaniei se poate spune că efortul arheologilor a meritat din plin, cercetările clădirii fiind practic epuizate.
Au fost stabilite mai multe faze de construcţie şi reconstrucţie, două, de lemn şi chirpici, una, de piatră şi poate o refacere. Primele două faze datează cu siguranţă din secolul II p. Chr., cea de piatră, din prima jumătate jumătate a secolului III p. Chr., iar posibila refacere ar putea fi plasată cronologic la mijlocul secolului III p. Chr. Datările au fost făcute pe baza materialelor arheologice care pot oferi indicii cronologice, este vorba despre fibule, monede şi nu în ultimul rând, ceramică.
Cea mai importantă fază de construcţie a fost cea cu ziduri de piatră, ale cărei fundaţii sunt, astăzi, vizibile pe teren. Dimensiunile clădirii sunt de 37 x 34 m şi din acest punct de vedere avem de-a face cu una dintre cele mai monumentale clădirii de comandament militar din întreaga Dacie Romană. În partea din spate a construcţiei au fost ridicate cinci camere din care patru aveau funcţionalitate de birouri, intercalate de mici holuri ce găzduiau scări pentru a permite accesul la etajul superior. În centrul camerelor din spate se găsea camera stindardelor (aedes) destinată păstrării însemnelor militare şi steagurilor unităţii militare din castru. La est de aceste camere se găsea o sală mare de formă dreptunghiulară (basilica) destinată festivităţilor şi judecării diverselor chestiuni sau pricini.
În centrul clădirii se găsea o curte interioară (atrium), neacoperită, în perimetrul căreia fuseseră amenajate trei fântâni şi ridicate mai multe statui de împăraţi romani. Numai o statuie a fost identificată cu precizie până în prezent, este vorba despre o statuie a împăratului Commodus. De o parte şi de alta a curţii interioare se găseau nu mai puţin de 16 camere (armamentaria) a căror funcţionalitate trebuie căutată în găzduirea de arme şi echipament militar. În sfârşit, intrarea în clădire a fost precizată pe latura de est”, potrivit reprezentanţilor Muzeului Olteniei.
În timpul săpăturilor a fost recoltată o cantitate semnificativă de materiale arheologice: monede, fibule, foarte multe fragmente de vase ceramice, obiecte de fier, obiecte de bronz, obiecte de os, fragmente de vase de sticlă, resturi diforme de plumb, mici fragmente de statui de bronz etc. Acestea sunt depozitate la Muzeul Olteniei Craiova, urmând a intra în patrimoniul acestei instituţii. O monografie dedicată clădirii comandamentului şi a descoperirilor din interiorul său, va vedea lumina tiparului sub egida Muzeului Olteniei Craiova, în scurt timp.
Importante descoperiri arheologice au fost făcute și în Vâlcea
Muzeul Județean Vâlcea își va mări patrimoniul cu un rhyton din sticlă, vas ritualic unic în România. Potrivit saptamana.net, descoperirea a fost făcută în mormintele ce alcătuiesc necropola de la Ocnele Mari.
Săpăturile au avut loc în şantierul de la Buridava dacică (Ocniţa, Ocnele Mari, Vâlcea), iar materialul descoperit, după cercetarea ştiinţifică de rigoare, va rămâne în patrimoniul Muzeului Judeţean Vâlcea.
Aceeași sursă spune că cercetătorii au dezvăluit publicului larg două dintre rezultatele relevante ale recentelor săpături: identificarea primei necropole dacice din perioada clasică – tema de fond şi un rhyton din sticlă, ca element de detaliu. Descoperirile au o importanţă deosebită pentru că redeschid discuţiile, în comunitatea ştiinţifică şi nu numai, asupra problematicii ritului şi ritualului funerar la geto-daci şi vor rescrie o pagină din ceea ce înseamnă cultura şi civilizaţia dacică.
Aflată pentru al cincilea an consecutiv în şantierul arheologic din situl Buridava dacică, echipa de cercetători a Universităţii din Piteşti, condusă de conf. univ. dr. Constantin Augustus Bărbulescu (totodată şi decan al Facultăţii de Ştiinţe Socio – Umane din cadrul instituţiei amintite) a reuşit identificarea primei necropole dacice din perioada clasică (sec. I a. Chr. – I p. Chr.). Prin perioada clasică a civilizaţiei dacice, specialiştii delimitează în timp etapa care a început odată cu domnia regelui Burebista şi s-a încheiat cu domnia lui Decebal şi cu transformarea Daciei în provincie a Imperiului Roman (106 d. Hr.). Şi anul acesta, cercetătorii au stabilit perimetrul noilor săpături în urma consultărilor cu specialiştii Muzeului Judeţean Vâlcea, directorul instituţiei, dr. Claudiu Tulugea confirmând acest lucru, informează saptamana.net.
Toţi cercetătorii şi voluntarii prezenţi la Ocnele Mari cu prilejul istoricei prezentări, de miercuri, au ţinut să tragă un nou semnal de alarmă şi să roage autorităţile să le fie alături în combaterea fenomenului cunoscut sub termenul popular “detectorist”. Fenomenul se referă la aşa zişi arheologi amatori care folosesc echipamente moderne de scanare a solului şi, de cele mai multe ori scormonesc după artefacte chiar în situri arheologice sau zone de protecţie a acestora, deşi acest lucru este ilegal. Scopul activităţii acestora este în general pur lucrativ, fiind vizate câştiguri materiale imediate (statul român premiază donarea descoperirilor), fără grija de a nu periclita starea fizică a obiectelor sau perimetrele de cercetare. De multe ori chiar fără a notifica şi solicita intervenţia specialiştilor, aşa cum prevede legea, informează saptamana.net.
