Pe hârtie sunt orăşeni. În realitate trăiesc în condiţii ale satului de altădată. Este vorba de locuitorii cartierului Săliştea din Râmnicu Vâlcea. Oamenii care mai locuiesc aici nu beneficiază de apă potabilă curentă şi nici de canalizare.
Ambulanţa nu poate ajunge în zonă. Iar locuitorii spun că, în caz de nevoie, bolnavul e dus cu căruţa, la drumul care poate fi circulat. Şi pentru a-şi cumpăra o pâine trebuie să meargă pe jos şase kilometri.
Jurnaliştii de la Digi24 au arătat că, pentru o proprietate, o familie din Săliştea plăteşte cam 400 de lei pe an.
Viceprimarul Râmnicului a declarat, pentru sursa citată, că mai întâi, în cartier se va introduce sistemul de alimentare cu apă şi apoi se va trece la asfaltare. Întrebat de jurnaliştii Digi24 când se va realiza acest lucru, Vârlan a declarat: „Păi, în funcţie de… să vedem ce îmi dau cei de la Apavil ce au ei masterplan, ce nu au ei, dăm din bugetul consiliului local”.
Sursa citată mai arată că mai mult de jumătate din familiile care în 1989 stăteau în Sălişte au plecat şi au lăsat casele pustii. Acum, aici, mai trăiesc doar 30 de persoane.
„Săliştea Nouă”, dar şi „Feţeni”, sunt două sate care aparţin, din punct de vedere administrativ, municipiului Râmnicu Vâlcea. Acestea sunt situate în mijlocul pădurii Goranu, constituind, teoretic, o zonă rezidenţială a oraşului. Practic, în caz de ploi, ori ninsori abundente, localnicii rămân izolaţi.
Până în 1990, cele două sate aparţineau de comuna Goranu, care se afla în estul municipiului Râmnicu Vâlcea, pe malul stâng al Oltului. Aici ar fi fost locul unde, în secolele XVII – XVIII, se retrăgeau locuitorii Râmnicului, în caz de invadatori.
După 1990, odată cu desfiinţarea comunei Goranu şi transformarea acesteia în cartier al Râmnicului, cele două cătune au devenit automat parte componentă a oraşului, înfiinţându-se o rută de transport local până acolo. Numai că drumul de acces era destul de greu, fiind neasfaltat, o parte din el pietruit şi restul de pământ.
