Școala de „ieri” vs. şcoala de „azi”. Cum era mai bine?

Este a treia zi de când clopoţelul tot sună adunarea pentru elevii „patriei”. Cei mici sunt ceva mai silitori şi deja şi-au însuşit rolul de copii ascultători, care nu întârzie la ore şi respectă întocmai programul zilnic de activitate al şcolii.

Lucrurile se schimbă, însă, atunci când stăm de vorbă cu liceeni. Uniformele de odinioară s-au înlocuit cu cele mai noi haine de firmă, iar pe lângă obişnuitul pachet de ţigări, în buzunar stă şi ultimul tip de smartphone. Nu sunt toţi aşa, este adevărat, însă se pot observa aceste obiceiuri la foarte mulţi, ceea ce denotă o tendinţă.

Săpând prin internet, pe site-ul historia.ro am descoperit reguli de bună purtare extrase din carnetul unui elev al Liceului „Mihai Viteazul” din Bucureşti, anul şcolar 1964-1965. Comparând acele reguli cu ceea ce se întâmplă astăzi, observăm o oarecare diferenţă, motiv care, în rândurile ce urmează, vom face o comparaţie.

Pe vremea comunismului elevii erau obligaţi să cunoască şi să respecte regulamentul şi dispoziţiile date de şcoală. Mai precis:

・ să vină cu regularitate la cursuri, fără să întârzie de la ore şi să respecte întocmai programul zilnic de activitate al şcolii;

・ Asta se întâmplă şi în zilele noastre, însă nu cu atâta regularitate şi nu de către toţi elevii. Cei de liceu par a fenta puţin, mai ales începutul de an şcolar.

・ să-şi însuşească temeinic cunoştinţele şi deprinderile prevăzute în programa şcolară pentru a deveni cetăţeni folositori patriei;

・ Sunt mulţi elevi de 10 pe care şcolile din România îi produc în fiecare an, însă mulţi dintre aceştia uită de ideea de patriotism şi pleacă peste hotare în căutarea unui trai mai bun.

・ să participe după puterile lor la munca patriotică şi la alte acţiuni iniţiate de şcoală;

・ În zilele noastre nu mai există muncă patriotică, iar, de multe ori, orice acţiune în plus faţă de cea întreprinsă în mod normal la şcoală nu este privită cu ochi buni de către elevi.

・ în atelierul şcolii şi în producţie să respecte cu stricteţe regulile privind tehnica securităţii şi protecţia muncii;

・ Acest lucru, probabil că s-a păstrat şi în zilele noastre, iar acei elevi care urmează un profil tehnic sunt obligaţi să respecte la fel de strict normele securităţii şi protecţiei muncii.

・ să păstreze şi să apere avutul obştesc, bun al întregului popor;

・ În teorie, acest lucru ar trebui respectat pentru că este mult mai uşor să distrugi decât să construieşti, însă, încă mai există persoane, chiar şi astăzi, care aruncă resturile în altă parte decât la coşul de gunoi. Tinerii par a fi înţeles totuşi acest aspect, dar fiecare pădure are uscăturile ei.

・ să vină la şcoală îmbrăcaţi în uniformă, curaţi, cu părul îngrijit, iar la orele de curs să aibă rechizitele şi cărţile necesare;

・ Uniformă obligatorie nu mai au foarte multe şcoli. Că e bine sau e rău, asta nu putem decide noi. Există argumente pro şi contra în ambele sensuri. Igiena personală ţine de fiecare dintre noi, iar despre cărţi, uneori acestea nu sunt suficiente pentru toţi elevii, iar începând cu clasa a XI-a elevii trebuie să şi le procure singuri.

・ să intre în clasă îndată ce a sunat, să-şi ocupe liniştit locul în bancă şi să stea corect;

・ Lucru mai puţin respectat în zilele noastre. Nu sunt mulţi, poate chiar nici nu există un elev care să se aşeze în bancă imediat după ce a sunat şi să aştepte profesorul în linişte deplină stând drept în bancă. Aşezarea în bănci se face, de regulă, atunci când intră profesorul în clasă.

・ să asculte atenţi explicaţiile cadrelor didactice şi răspunsurile elevilor şi să nu părăsească clasa fără învoirea profesorului sau a învăţătorului;

・ Probabil că şi în acea perioadă, ca şi acum, erau elevi care nu ascultau de fiecare dată tot ceea ce spunea profesorul. Cât despre părăsitul clasei fără încuviinţarea profesorului, teoretic ar trebui să se aplice acest lucru şi astăzi.

・ să se ridice când sunt întrebaţi şi să se aşeze la loc, numai cu încuviinţarea profesorului, iar atunci când vor să răspundă la lecţii sau să întrebe ceva, să ridice mâna;

・ De multe ori se întâmplă ca elevul să nu se mai ridice în picioare atunci când răspunde la lecţie. Asta poate şi pentru că profesorii au devenit mai apropiaţi de elevi şi îi lasă să se simtă în elementul lor. Dacă era sau nu mai bine atunci, asta nu putem să afirmăm noi.

・ la intrarea cât şi la ieşirea din clasă a învăţătorului, a profesorului, a directorului şi a organelor de inspecţie şcolară precum şi a altor cadre didactice şi persoane mai în vârstă, să salute sculându-se în picioare;

・ Lucru mai puţin respectat astăzi, iar dacă ar fi să trecem pragul universităţii, acest procent al acelora care fac acest lucru scăde drastic.

・ să arate respect învăţătorilor, profesorilor şi directorului şcolii în toate împrejurările;

・ De multe ori internetul a arătat cazuri în care profesorii sunt batjocoriţi de elevii lor chiar la ore. Nu generalizăm, însă, probabil, aceste lucruri era puţin probabil să se fi întâmplat pe vremea comunismului.

・ să se poarte cu atenţie şi cu grijă cu cei mai în vârstă şi cu cei mai mici, să fie gata să dea ajutor bătrânilor, invalizilor şi bolnavilor;

・ Acest sentiment de empatie a scăzut dramatic în ultima perioadă şi nu doar în rândul elevilor, ci şi al celorlalţi.

・ să ajute pe părinţi în treburile casnice şi să se îngrijească de fraţii şi surorile mai mici;

・ să umble cu atenţie pe stradă, în autobuze, în tramvaie, respectând regulile de circulaţie;

・ să frecventeze numai acele spectacole şi manifestări publice corespunzătoare vârstei lor şi recomandate de şcoală;

・ să se poarte modest, cuviincios şi disciplinat în şcoală şi în afară de şcoală. Să ţină la demnitatea de elev, având o comportare şi o ţinută corectă, în şcoală şi în afară de şcoală;

・ să lupte pentru păstrarea onoarei clasei şi a şcolii din care fac parte;

・ În acea perioadă şcoala împunea reguli chiar şi dincolo de ziduri. Astăzi, odată ieşit pe poarta şcolii elevii nu par a mai respecta aceste norme de bună purtare sau cel puţin nu o fac pentru că sunt constrânşi de regulile şcolare.

・ să nu folosească expresii jignitoare care înjosesc pe alţii, ca şi pe cei ce le folosesc, să lupte împotriva huliganismului, a manifestărilor naţionale, şovine, a misticismului şi a superstiţiilor;

・ Limbajul liceenilor şi chiar şi a celor mai mici este uneori unul destul de colorat. Dacă pentru cei de până în clasa a VIII-a, înjuratul mai este pedepsit într-un fel sau altul de către profesor, în liceu nu pare a mai fi băgat în seamă. Libertatea în exprimare primează la vârsta adolescenţei, iar aceste norme ar fi greu aplicabile în zilele noastre. Cât despre lupta împotriva misticismului şi a superstiţiilor, nu cred că îţi va interzice vreun profesor astăzi să crezi într-o superstiţie.

・ să aibă o purtare tovărăşească faţă de colegii lor şi să ia parte activă la viaţa colectivului din care fac parte. Să ia atitudine hotărâtă împotriva celor care nu se supun îndatoririlor de elevi, încălcând disciplina şcolară;

・ Prietenii între elevi se leagă şi astăzi, însă referitor la atitudine, aceasta, de multe ori, lipseşte.

Cunoaşterea şi respectarea regulilor de purtare constituia, în acea perioadă, o obligaţie pentru fiecare elev.

Tot în carnetul aceluiaşi elev al Liceului „Mihai Viteazul” din Bucureşti, anul şcolar 1964-1965 se găsec înscrise, potrivit historia.ro, reguli în ceea ce priveşte carnetul de note.

Pe vremea comunismului elevul era dator să aducă la şcoală carnetul de elev în fiecare zi când avea cursuri;
– să-l prezinte, la cerere, profesorului, dirigintelui sau directorului şcolii;
– să-l prezinte părinţilor (tutorelui), după fiecare notare făcută la şcoală;
– să-l păstreze curat.

Ținând cont că astăzi s-au inventat cataloagele electronice, iar părinţii pot accesa doar cu un simplu click notele copiilor, purtarea carnetului de note pare a fi astăzi opţională.

Concluzionând, acum aproximativ 50 de ani regulile şcolare erau mult mai stricte decât cele de acum, iar elevii de astăzi au o mentalitate mult mai liberă decât părinţii sau chiar bunicii lor, libertate care, în unele cazuri este interpretată altfel decât probabil că ar fi normal. Dacă era mai bine atunci sau este mai bine acum în ceea ce priveşte regulile şcolare vă lăsăm pe dumneavoastră să răspundeţi.