Miercuri, 29 octombrie 2014, DIICOT a dispus trimiterea în judecată a lui Adrian Mititelu şi a altor persoane pentru mai multe infracţiuni printre care evaziune fiscală, spălare de bani şi constituirea unui grup organizat.
În ceea ce priveşte 95 la sută din valoarea prejudiciului imputat, respectiv suma de circa 23 milioane RON, Adrian Mititelu este acuzat că a vândut în anul 2004 un teren sub valoarea reală la care ar fi trebuit să-l vândă şi că ar fi prejudiciat bugetul de stat prin neplata impozitelor şi taxelor cuvenite.
Celelalte acuzaţii din dosar sunt tranzacţii curente ale ziarului «Editie Specială» sau alte societăţi din grup care nu depăşesc toate la loc suma de 800 mii RON şi care reprezintă restul de prejudiciu până la suma de 24 milioane RON.
Facem precizarea că operaţiunea financiară principală ce reprezintă aşa zisul prejudiciul de 23 milioane RON a fost anchetată în două dosare de DIICOT în anii 2005 şi 2008 şi respectiv DNA în anul 2007, după cum urmează:
– Dosarul 276/D/P/2005 – DIICOT, aceleaşi tranzacţii ca şi în Rechizitorul întocmit în prezent de DIICOT, soluţie – neînceperea urmăririi penale;
– Dosar 147/D/P/2007, aceleaşi tranzacţii ca şi în Rechizitorul întocmit în prezent de DIICOT, soluţie – ordonanţă de scoatere de sub urmărire penală, faţă de Mititelu Adrian Marin;
– Dosar nr 208/P/2007 – DNA, cuprinde aceleaşi fapte ca şi cele din dosarele menţionate mai sus, soluţie – neînceperea urmăririi penale confirmată şi de SENTINŢA nr. 519 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie completul 3 judecători, confirmată irevocabil prin DECIZIA nr 530 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie completul de nouă judecători.
Toate aceste soluţii emise de procurori şi magistraţi spun la unison că nu există nicio faptă penală legată de vânzările acestui teren!!!
Nu există faptă de evaziune fiscală, spălare de bani sau oricare altă faptă care ar putea să intre în competenţa acestor structuri de parchet.
Facem precizarea că dosarul aflat pe rolul DIICOT se afla la această unitate de parchet încă din anul 2006.
Pe 8 februarie 2013(!!!!), în mod surprinzător(!), DIICOT infirmă soluţiile în cauză şi dispune începerea urmării penale la opt ani de la plângerea efectuată de DGFP Dolj şi după trei soluţii prin care s-a stabilit inexistenţa vreunei infracţiuni.
Procurorul de caz, Gheorghe Şpaiuc, a avut la dispoziţie acest dosar încă din anul 2009, însă i-au trebuit patru ani ca să înceapă urmărirea penală!!!
De asemenea, menţionăm că prima soluţie dată de către DIICOT, respectiv 4 iulie 2006 a fost infirmată după şapte ani!!!
Infirmarea celor două soluţii date de DIICOT s-a făcut fără să existe vreun act nou cu privire la presupusele fapte, ci numai pe o opinie a procurorului de caz.
Cu toate acestea, la data începerii urmăririi penale exista soluţia dată de DNA intrată în puterea lucrului judecat şi care a fost confirmată irevocabil de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inclusiv de completul celor 9 judecători.
Conform Noului Cod de Procedură Penal art. 6 – Ne bis in idem Nicio persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni atunci când faţă de acea persoană s-a pronunţat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeaşi faptă, chiar şi sub altă încadrare juridică. – acest dosar CUPRINDE cel puţin faptele ce fac obiectul tranzacţiilor cu terenuri şi care reprezintă 95 la sută din prejudiciul reţinut din rechizitorul întocmit şi nu mai puteau face obiectul unei noi judecăţi penale deoarece a intrat în puterea lucrului judecat.
Mai mult, în cadrul Rechizitorului întocmit, procurorul reţine în mod aberant infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de Legea 241/2005 art 9 alin 3(!!!), alin. 3 constituie o agravantă a formei de evaziune fiscală şi o pedeapsă de până la11 ani de închisoare.
Procurorul a procedat astfel pentru ca limita maximă de pedeapsă să fie peste zece ani de închisoare şi automat prescripţia faptelor să fie apreciată la un termen mai mare.
Însă în nemernicia lui, procurorul s-a făcut ca nu observă că presupusele tranzancţii incriminatorii au avut loc în anul 2004 când era în vigoare Legea 87/94, lege care prevede pedepse mult mai mici şi pentru care DIICOT nu are competenţa de cercetare în prezent.
Menţionăm că Legea 241/2005 a intrat în vigoare în august 2005, asfel că nu se poate lua în discuţie o încadrare pe această lege. Procurorul a fost interesat să prezinte publicului acuzaţii cât mai complexe pentru MITITELU şi CEILALŢI !
Prin urmare se constată că procurorul SPAIUC a întocmit rechizitoriul în mod defectuos şi care cuprinde incriminări la adresa persoanelor inculpate pentru aşa zise fapte pentru care legea incriminatorie invocată nu era în vigoare la acea dată!!!
Mai mult, DIICOT – Structura Centrală, nu avea competenţa să cerceteze acest dosar având în vedere că competenţa exclusivă pentru aceste fapte îi revenea DNA-ului care, oricum se mai pronunţase cu privire la aceste aspecte.
Procurorul Şpaiuc a dorit cu tot dinadinsul să instrumenteze acest dosar cu orice preţ cu un scop clar: defăimarea lui Adrian Mititelu în faţa opiniei publice cu scopul de a favoriza grupul infracţional FRF, Sandu Mircea şi alţii.
Decizia confecţionării acestui dosar are cu siguranţă legătura cu războiul pentru acapararea brandului UNIVERSITATEA CRAIOVA de către grupul mafiot .
Alăturat vă prezentăm următoarele documente:
– Rezoluţie DIICOT din 4 iulie 2006 – CLICK AICI;
– Ordonanţă DIICOT din 13 august 2008 – CLICK AICI;
– Rezoluţie DNA din 23 octombrie 2007 – CLICK AICI;
– Sentinţă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din 19 martie 2008 – CLICK AICI;
– Decizie dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în 29 septembrie 2008 – CLICK AICI.
