România se confruntă cu o vulnerabilitate majoră în gestionarea resurselor hidrice. Deși țara deține un potențial hidrologic important, managementul defectuos al infrastructurii și seceta recurentă pun în pericol accesul populației la apă potabilă. Cu ocazia Zilei mondiale a combaterii deșertificării și secetei, specialiștii avertizează că apa nu mai este o resursă inepuizabilă.
România: Deșertificarea, o realitate în expansiune
Publicaţia NewsEdge.ro scrie că seceta a încetat să fie un fenomen pasager, devenind o constantă a ultimilor ani. Suprafața agricolă a țării suferă transformări profunde, solul pierzându-și fertilitatea în regiuni extinse. „Aproximativ o treime din teritoriul țării și cam 40% din suprafața agricolă sunt expuse riscului de aridizare și deșertificare”, a declarat Sabina Pistol, manager Klarwin Water Platform.
Zonele cele mai afectate includ sudul Câmpiei Române, Oltenia, Bărăganul, sudul Dobrogei și sud-estul Moldovei. În sudul județului Dolj, fenomenul a devenit vizibil prin transformarea terenurilor fertile în dune de nisip. „În Oltenia, fenomenul are deja o imagine consacrată: zona din sudul județului Dolj, în jurul localităților Dăbuleni și Bechet”, a mai afirmat Sabina Pistol. Aceasta precizează că peste 1.000 de hectare de sol fertil sunt pierdute anual în acea regiune.
Paradoxul apei tratate care se pierde în pământ
O problemă critică pentru România o reprezintă starea precară a rețelelor de distribuție. Din cauza conductelor vechi și a avariilor nedeclarate, cantități uriașe de apă tratată nu ajung niciodată la consumatori. Statisticile oficiale indică pierderi anuale de 565 de milioane de metri cubi.
„România pierde 50% din apa tratată care pleacă spre populație”, a menționat Sabina Pistol. Specialistul explică faptul că, anterior, aceste pierderi erau compensate de sursele bogate de apă. În contextul secetei actuale, această strategie a devenit insustenabilă. „Până acum ne permiteam să pierdem apa, pentru că aveam surse bune, care compensau această pierdere. Pe fondul secetei, nu ne mai permitem”, a punctat Sabina Pistol.
Vulnerabilitatea sistemelor și soluții tehnologice
Cazul barajului Paltinu a demonstrat că și în zonele cu rezerve de apă pot apărea crize majore dacă stațiile de tratare sunt depășite. Peste 100.000 de oameni au rămas fără apă potabilă din cauza turbidității crescute a apei brute. În astfel de situații, tehnologiile mobile de ultrafiltrare pot deveni soluții salvatoare.
În mediul rural, unde 4 milioane de români depind încă de fântâni cu apă adesea contaminată, este necesară implementarea unor soluții punctuale. Sisteme de osmoză inversă sau tratare locală pot oferi acces la apă sigură până la extinderea rețelelor publice.
Pentru reducerea pierderilor, România a început testarea senzorilor acustici care identifică avariile în timp real. „În prezent, 860 de kilometri din cei peste 80.000 de kilometri de rețea de distribuție a apei potabile sunt monitorizați cu această tehnologie”, a precizat Sabina Pistol. Rezultatele sunt încurajatoare, dovedind că investițiile în monitorizare pot recupera volume semnificative de apă înainte de a fi necesare captări noi. Adaptarea la noile condiții climatice necesită investiții urgente în tehnologie și infrastructură, pentru ca restricțiile de consum să nu devină o normalitate permanentă.








