Unde se rupe prima verigă în neguvernabila Românie
După ce s-a făcut Lumină, văzând că e prea multă linişte pe Pământ, Dumnezeu a creat și Omul. Atât I-a trebuit, că uite ce-a ieşit!… Fiecare om, cu adevărul său. Câţi oameni, atâtea adevăruri. Fiecare om este al cuiva. Zicem eu sunt fiul părinţilor mei sau noi, oamenii, suntem fiii Lui. Mai nou, omul, neavând ce face, că le-a terminat pe toate, viață, boală, moarte, și, crezând că e un sport, la care toți se pricep, s-a apucat de politică. Este al USL1 sau USL 2, al PDL/PD, PNL, AUR sau PSD, sau al lui Băsescu, al lui Ponta, Ciucă, Ciolacu… Omenirea, că de ea vorbim, nu de oamenii noștri de pe plaiul mioritic, ne cuprinde pe toţi, devenind Adevăr/Realitate. Despre Condiţia Umană, care este esenţa acestui adevăr, adică despre umanitate/umanism, vorbim ca despre ceva care defineşte/diferenţiază, Omul de alte ființe, dându-i unicitate ,,sufletul”, deținător de sentimente-bine/rău, dragoste/ură, adevăr/minciună… .
Peste tot, pe Pământ/Natură, omul este o fiinţă socială, aşa i-a fost dat, care munceşte, munca l-a făcut, iar rezultatul muncii lui se distribuie după reguli. Aici se rupe prima verigă în neguvernabila Românie. Munca şi rezultatul ei nu se mai distribuie după reguli, ci după nereguli care ţin de Justiție, sfera penalului, având în vedere amploarea şi influenţa asupra Condiţiei Umane, pînă să vină pedeapsa Domnului. Ce ne spune media, care s-a băgat în politică din interese, desigur, de ceva vreme? Ne spune că un singur OM-Bolojan îl cheamă, împreună cu guvernul său, în ultimele zile, întrucât au văzut şi au luat măsuri, că Țara e pe fundul prăpastiei din furt cu intenție și e strigător la cer şi tragic, în condiţiile în care oamenii mor de foame sau de boli şi, unii, îşi pun salarii cu cinci cifre, în euro, pe lună (eu cred că doar dintr-un asemenea salariu lunar s-ar putea achita pensiile, tot lunar, la toţi consătenii mei din Măceşu de Sus) e VINOVAT .
Tămbălău pe planetă, liniște peste țară
Un editorial e un fel de sucire şi răsucire a vorbelor. Cum să vorbeşti, într-un editorial, despre Condiţia Umană? Până la urmă, cred că va fi interesant, pentru că vom vorbi despre noi şi despre cei de care depinde viaţa noastră, dată de Dumnezeu s-o trăim, nu să ne fie batjocorită. Nu greşesc dacă afirm că principala caracteristică a Condiţiei Umane este tragismul, adică spaţiul acela nedefinit dintre fiinţă, ca existenţă reală, şi suflet, ca existenţă ireală. În Istorie, Omul a fost o fiinţă tragică. Oare ce simte un om care nu are unde să doarmă şi ce să mănânce (priviţi-i pe cei ce mănâncă din şi lângă tomberoanele,)
Peste Ţară s-a lăsat o linişte suspectă de ceva vreme, deși pe Planetă e tămbălău mare, că-ţi vine să-ţi iei câmpii cînd vezi Țiganiada politică a oamenilor partide. E un semn al disperării fără speranţe. Căci de unde speranţe? Guvernanţii se joacă de-a actorii, pe scenele politice şi pe sticlă, făcând glumiţe proaste, luînd decizii proaste şi dînd legi şi mai proaste. Că tot vorbim de legi, s-au dat legile brânzei, ţuicii, vinului, a apei de ploaie (pe care-o plătim la întreţinere), dar nu s-au dat două legi esenţiale: Legea Ţăranului Român şi a Pământului Românesc şi Legea Condiţiei Umane, un fel de coş zilnic, de care nu mai vorbeşte nimeni, gol fiind după atâtea realizări politice. Media se năpusteşte, cum vedeţi/citiţi, pe subiecte de interes(e) şi de rating, analiştii nu-şi mai ascund partizanatul. Acum, nu că mă dau deştept, dar, parcă, în zilele de azi, prea suntem (să fiu iertat) altfel decât, cred eu, chiar bunul Dumnezeu a vrut să fim atunci când ne-a lăsat să împărăţim Pământul. De când ne-am născut şi până azi, tragem o raită prin viaţă fără să înţelegem ce ni se întâmplă, de unde ni se trage. N-o s-o luăm de la-nceputuri, ci de undeva mai aproape de noi. Deci, până în ’89, erau de vină, pentru cum o ducem, doar Ceauşescu şi comuniştii. După, în primii cinci – 10 ani, greaua moştenire. Apoi, greaua moştenire după guvernările PDSR – PSD, CDR, PDL – PSD – PNL, PDL. Au trecut, prin viaţa/soarta noastră, atâtea iniţiale că-ţi vine lehamite, dar n-avem ce face, am fost şi suntem la mila lor. Şi ce poţi să pui în loc decât urmaşii urmaşilor? (Căpitane, nu fi trist…) De ceva ani deja, suntem sub tutela altor iniţiale, USL2, AUR, etc., toate cu programe contra naturii, contra Condiției Umane, zic eu. Nu zic vorbe urâte, c-ar fi homosexualism sau lesbianism politic. Mondiala regulă a democraţiei zice că ai democraţie-libertate atâta timp cât ea nu dăunează altuia. Adică, dacă vii la putere, ai grijă de români, nu doar de votanţii tăi.
Ne-am câinit
Aşa e azi, ca-ntotdeauna, unii sunt mai cu moţ ca alţii şi lor li se cuvine totul, cu vârf şi îndesat (ştiţi vorba tovarăşei: «Nicule, dacă noi nu muncim şi avem de toate, da’ ăia care muncesc, îţi dai seama?» Probabil era visul comunist despre RAI, unde, vorba lui Călinescu, îngerii n-au puţă, altfel…). Domnilor, Condiţia Umană. Spuneţi-mi cum stăm cu ea, apoi vorbim”, îmi zicea directorul liceului la care eram elev. Să vedem cum stăm. Stăm rău de tot. Ne-am câinit (ştiţi vorba, duce o viaţă de câine, vai de el), ne-am hainit, ne-am stricat la suflet şi la minte de prea multe neajunsuri, mâncare pe sponci (au uitat toţi de coşul zilnic). Pe vremea lui Ceauşescu, alimentaţia raţională (ştiinţifică) s-a transformat în raţionalizarea alimentelor. Ce bine-ar fi ca, azi, să nu găseşti să cumperi (că ne-am descurca), dar să ai cu ce (cu asta nu ne mai descurcăm). Preţurile depăşesc salariile, sus se petrec chestii incredibile (bârfe, prostii, hoţii, şmecherii etc.), la ţară (adică, în mediul rural, unde trăieşte jumătate din populaţia ţării) se anunţă secetă, apoi furtuni şi grindină, deci altă sărăcie (serial, nu alta, în ultimii ani), la oraş nu mai ştii cum să faci faţă la întreţinere şi bănci, coşul zilnic e o glumă care nu se mai spune. Trai, nineacă, însă pentru unii la care Le-a pus Dumnezeu-guvernarea (substantiv comun) mâna în cap, fără să se uite. Interesant e că astea vin imediat ce, graţie coabitării, a fost rezolvată elegant criza din justiţia cea independentă de politic şi de ea însăşi. Aşa se revine la Condiţia Umană şi la unul din elementele ei de bază, informarea/cultura, nu prostirea pe faţă. Apoi, mai sunt umilirea prin înfometare, cu rezultatul groaznic de popor bolnav. Conştientizează cineva că poporul român (cu excepţia celor 10 – 15 la sută care fac parte din găştile care se perindă la guvernare şi a celor cinci la sută, zic eu, care au furat cât s-a putut şi fură cât se poate – vezi procesele în derulare) e înfometat? Pare incredibil, dar e adevărat. Să se treacă, în noua Constituţie, la care se lucrează, articolul CONDIŢIA UMANĂ A POPORULUI ROMÂN.
,,Masele e de acord”
Ca să ies din această dilemă îmi zic că ,,masele e proaste” dar renunţ că ştiu că nu, nu sunt proaste. Atunci, îmi zic, poate votează în necunostiinţă de cauză dar cade şi asta fiindcă m-am convins că poporul/populatia ştie tot ce se-ntîmplă ori urmează şă se întâmple (vezi zicalele: nu ştie bărbatul ce ştie tot satul, a intrat în gura lumii, s-a făcut de rîsul lumii, rîde lumea de el, nu mai e în rîndul lumii, vorbeşte lumea, şi altele cîte…).
Nu-mi rămîne decît varianta că ,,masele e de acord” sperînd că ăsta, ,,hoţul”, e votat şi făcut ,,mare şi tare tartor”, adică primar ori parlamentar ori şef/şefuţ pe nu ştiu unde, în ideea că mîine sau poimîine le va arunca şi lor o ciosvîrtă acolo, pe masa lor goală. Partea proastă e că şi ,,masele de culţi” se prind în această ecuaţie a aşteptatei ,,ciosvîrte” asvîrlite ca recunoştiinţă la spartul tîrgului, adică după ce ajung ăştia pe prea scumpele şi bănoasele scaune. Ba, mai mult, ăştia ,,culţii”, se dau în stambă, se omoară să găsească şi să propună, ,,din partea opiniei publice” soluţii de spălare a onoarei ,,oţilor”, de scăpare de cătuşe şi dintre cele patru ziduri şi, mai ales, de a rămîne cu ,,prada” întreagă, născocind ori modificînd legi întregi ori articole şi paragrafe.
Partea şi mai proastă e că printre ăstia, ,,culţii”, găsim şi destui cu funcţii mai mari sau mai mici în toate instituţiie statului de pe toate meleagurile scumpei noaste patrii, România, atîta cît încă mai există, ba chiar în presa noastră scrisă şi văzută/auzită. Acum, dacă prostescul mod de a gîndi e mai uşor de înţeles la ,,mase”, gîndirea malefică pînă a prostire a ,,culţilor” mi se pare de-a dreptul criminală, adică penală.
Citește și: Raită prin viață – Teatralgii și măscărici
