Dependenţă! „Idealul unui psihiatru, care tratează un pacient cu adicție într-un serviciu de cronici, este să mărească perioada de abstinență. Ce-și dorește pacientul de la tine este ca el să controleze adicția”, a declarat dr. Mariana Marcu Leancă, invitată în cadrul podcastului „Ionuț Jifcu”.
Această diferență fundamentală de viziune între specialistul care cunoaște mecanismele bolii și pacientul dominat de substanță reprezintă unul dintre cele mai complexe obstacole în procesul de recuperare. Dezamăgirea cadrului medical intervine adesea atunci când eforturile depuse pe parcursul internării se lovesc de fragilitatea voinței umane, exact în momentul în care terapia părea să fi dat roade.
„După ce sunt eu convinsă că un pacient a ajuns la liman și gata, dă mâna cu mine când pleacă, îi dau biletul de externare, și el mă întreabă: «Doamna doctor, dar o bere fără alcool pot să beau?» Mi-am dat seama că am luat-o de la zero”, a declarat dr. Mariana Marcu Leancă, ilustrând cât de ușor poate mintea să caute portițe de întoarcere la vechile obiceiuri destructive.
Secția post-cură și limitele intervenției într-un spital de cronici
Discuția s-a concentrat şi pe infrastructura medicală disponibilă și pe deschiderea unei secții dedicate la Spitalul de Psihiatrie Cronici. „Avem deja niște luni bune, din august cred, de când noi tratăm”, spune medicul. Specialistul a ținut să clarifice însă o distincție vitală privind tipul de asistență medicală pe care instituția o poate oferi, subliniind că spitalul nu preia urgențele majore cauzate de consum.
„Noi primim doar pacienți post-cură, pentru că, fiind un spital cu competență limitată, nu putem să primim pacienți care pot să facă sevraj sau care să vină în intoxicație”, a declarat medicul psihiatru. Ea a adăugat că pacienții se află încă în plin proces de recuperare, dar au depășit momentul critic al sevrajului fizic.
Sevrajul: O urgență medicală care poate ucide
Sevrajul reprezintă o urgență medicală absolută, ce necesită intervenție multidisciplinară rapidă. „Sevrajul nu este o urgență pe care s-o tratezi la Schitu Greci, într-un câmp, unde spitalul județean este la 20 de kilometri”, a declarat dr. Mariana Marcu Leancă.
Medicul a avertizat asupra complicațiilor severe care pot apărea în lipsa substanței: „Un sevraj trebuie să aibă terapie lângă el, trebuie să aibă UPU, trebuie să aibă serviciul de urgență. Un sevraj te poate omorî, pentru că acolo faci tensiune, faci pusee de hipertensiune, faci febră, faci criză epileptică, se intră în status epileptic”, a declarat aceasta. „Sunt niște chestii pe care nu poți să te aventurezi, cât de deștept te-ai crede tu”, a punctat specialistul.
Iluzia controlului absolut: „Mă pot opri oricând”
În faza de stabilizare iese la iveală adevărata luptă psihologică. Medicul se confruntă constant cu refuzul pacientului de a accepta renunțarea totală. „Este foarte interesant lucrul ăsta: deci, eu ca doctor vreau ca ăla să stea cât mai mult să nu bea, el nu vrea asta. El vrea să bea, dar să aibă control”, a declarat specialistul.
Acest mecanism de negare este unul comun în rândul celor care se confruntă cu o dependenţă. „Toți absolut… mai, nu absolut, dar 99,99% dintre ei spun că pot să se oprească oricând. La fel și dependenții de tutun. «Eu fumez pentru că îmi place, eu beau că mă simt și eu bine, dar eu pot să nu beau»”, a declarat Mariana Marcu Leancă.
Realitatea clinică demonstrează însă contrariul: „Constatăm că nu trece zi fără să consumi alcool. Și dacă este dependență, dependență psihologică, dependență efectiv, cum zicem noi psihiatrii: corpul îți cere. Chiar dacă tu nu mai vrei, corpul cere… s-a obișnuit, s-a terminat. Nu te mai poți ajuta singur”, a declarat psihiatrul.
Adevăratul test al recuperării: Viața dincolo de porțile spitalului
Acceptarea eșecului face parte din dinamica tratării bolilor cronice. „Iar eu am trăit și eșecul ăsta, că tot vorbim și de… că nu toate sunt împliniri și minunății în psihiatrie. Și eu mi le recunosc: în momentul în care eu sunt sigură pe mine că am reușit cu un pacient… deși am avut și rezultate bune, dar am avut și niște eșecuri”, a declarat dr. Mariana Marcu Leancă.
Shutterstock
Medicul a insistat asupra faptului că starea pacientului în mediul securizat nu este un indicator absolut al vindecării. „Rezultatul muncii tale nu este cel pe care tu îl obții la pacientul internat. Ce se întâmplă dincolo de porțile spitalului, de abia acolo tu poți să spui că l-ai redat societății”, a declarat medicul psihiatru.
Bucuria unui astfel de profesionist se măsoară în restabilirea funcționalității umane: „Tu acolo poți să te mândrești când pacientul îți trimite un mesaj și spune: «Doamna doctor, am petrecut Crăciunul cu familia mea.» Am avut acum un pacient din Brăila care mi-a zis: «Am petrecut Crăciunul cu familia mea și sunt ok»”, a declarat Dr. Mariana Marcu Leancă. Terapia capătă sens doar atunci când pacientul reușește să își reconstruiască viața: „Succesul începe și rezultatul muncii tale și investiția ta ca psihiatru este după ce iese pe porțile spitalului”, a conchis aceasta.
